Nu știam ce este aia „educaţie inclusivă sau şcoală inclusivă”…!
Iată ce ne spun ăştia:
„Școala incluzivă este școala care:
– nu selectează și nu exclude;
– este deschisă, tolerantă, prietenoasă și democratică;
– este naturală prin eterogenitatea ei;
– valorizează toți elevii;
– se adaptează la diversitatea nevoilor educaționale și la particularitățile de învățare și dezvoltare”.
Cu aşa o definiţie nici nu mă miră cum ies atâţia cretini pe bandă rulantă…!
Ani de zile am fost profesor și cu subiectul şcolii m-am preocupat intensiv, de la obiectivele şcolii primare, liceu și până la învătământul universitar.
În funcţie de vârstă sunt evident obiective diferite, care trebuiesc bine definite. Apoi, vine conținutul programelor şcolare (curriculum) în funcţie de domeniul real sau umanist, ce și câtă informaţie trebuie transmisă elevului/studentului și prin ce metode, prezență fizică, online, etc., împreună cu manualele și documentaţia aferentă. Selecţia și notarea performanţelor este obligatorie, astfel că la performanţe insuficiente se produce automat excluderea, existând însă asigurate bucle de revenire. Despre pedagogie nu vorbeşte nimeni, ori exact acest lucru este esenţial. Despre norme etice, morale, și civice, nu vorbeşte nimeni, ori scopul major al educaţiei este formarea unui om informat și cu caracter. Atât de mult informat încât să poată fi la un moment dat independent într-un eventual demers autodidactic. Despre pasiuni și crearea de motivaţie în timpul şcolii, nu vorbeşte nimeni, ori acesta este motorul real al unui elev/student, și nu exclusiv nota sau frica de eşec.
Și aici am atins subiectul bucuriei și al plăcerii de a învăta, de a merge la școala, de a socializa. Şcoala trebuie să devină o bucurie și nu o corvoadă!
Dacă cei care conduc învăţământul în Romania vorbesc vorbe de Bruxelles şi au creier de găină, precum Profesorul din Deal, atunci vom produce generaţii de rataţi şi de rebuturi sociale, cu mici excepţii. Sigur că, cu un anumit bagaj de cunoştinţe, unii dintre ei sunt înrolabili și devin forță de muncă disciplinată în sistemul capitalist privat sau de stat. Dar numai atât..!
Și sigur că, dacă nu ar fi atâţia proşti, cei deştepti ar muri de foame…! Dar nu ăsta este în final scopul…!
Autor: Jean Maurer
