Nu avem unde să plecăm, ăsta-i adevărul. Va trebui să luptăm pentru libertate

Noul președinte al Braziliei, socialistul Lula da Silva, condamnat la 8 ani și 10 luni pentru corupție, apoi reabilitat de Curtea Supremă, a câștigat alegerile la limită, în fața lui Jair Bolsonaro (51% față de 49%).

Sunt destule similitudini cu meciul Trump-Biden.

În plină pandemie, o prietenă stabilită de câțiva ani în Brazilia mi-a propus să vin acolo, ca să scap de dictatura sanitară din Europa. Îmi povestea că locuiește într-o localitate micuță, de provincie, unde și-au găsit refugiu mulți germani (printre alții). La vremea respectivă, ea și soțul se descurcau cu 600 de euro lunar pentru toate cheltuielile. Cumpăraseră o căsuță modestă, cu banii obținuți din vâzarea proprietăților din România. Puteau lucra de la distanță, online, așa că ”totul bine și frumos”. Mai ales cu un președinte ca Bolsonaro, inamic declarat al globaliștilor.

Au trecut doar câteva luni de la ultima noastră conversație. Bolsonaro a pierdut, Lula a câștigat. Vă puteți imagina fără prea mari greutăți cum ar arăta viitoarea pandemie în Brazilia. Noul președinte face parte din gașca băieților de la Davos. Dedicat trup și suflet.

Și Ungaria e plină de globaliști. Așteaptă doar momentul potrivit pentru a veni la cârma țării, în locul echipei lui Viktor Orban. Până la urmă, probabil rămâne doar o chestiune de timp. La fel, Rusia. În jurul lui Putin roiesc o groază de ucenici de-ai lui Schwab, pregătiți să preia puterea. „Pecunia non olet”, dolarii nu au miros. Sunt la fel de buni în orice colț al planetei. Iar oportuniști, potlogari și impostori se găsesc la fel de ușor precum nisipul în deșert.

Am renunțat încă din pandemie la ideea de a pleca, definitiv, în Brazilia. Probabil că astăzi aș fi fost extrem de dezamăgit. Tot atunci am întors pe dos variantele: unde ar exista un colțișor de rai pe această planetă? Sau măcar un loc unde să găsesc normalitatea. Libertatea de altădată. Am concluzionat că sunt variante extrem de puține. Și la fel de iluzorii ca Brazilia.

Cum spuneam, globaliștii s-au infiltrat ușor, ușor, cu mare perseverență. Ca un lichid vâscos, negru, urât mirositor, căruia îi trebuie doar o mică fisură pentru a pătrunde prin zid și a otrăvi totul în jur.

Iată la ce ne-ar putea aștepta în viitor: 1) o prăbușire definitivă a ideii de „guvern mondial”, cu victoria patrioților sau 2) o amânare a victoriei globaliștilor pentru una-două-trei generații, până când vor găsi condițiile necesare. Ambele implică lupte, războaie, sânge. Sacrificii. Iar Europa va rămâne în mijlocul vâltorii, la fel de expusă ca un miel aruncat în cușca leilor.

Nu avem unde să plecăm, ăsta-i adevărul. Va trebui să luptăm pentru libertate, așa cum au făcut-o și înaintașii noștri.

Autor: Adrian Onciu