Lavrov, jos tricoul!

Una dintre cele mai mari minciuni ale propagandei de partid și de stat este că noi – indisciplinații, teroriștii domestici, putiniștii, luptăm din greu împotriva Occidentului.

Mai precis, mușcăm mâna care ne hrănește. Uitați-vă la nivelul de trai: cum trăiam în 2007 și ce bine o ducem acum. Uitați-vă la Belarus, la Republica Moldova sau la alte state ex-comuniste. Cât de greu se descurcă fără capitalul occidental. Fără marile corporații și bănci dispuse să aducă lumina și bunăstarea în casele oamenilor.

Însă traiul „de lux” vine cu un cost. Cu o ideologie. Cu năzuința globaliștilor de a face o lume mai bună, sub comanda unui guvern unic, autoritar. Vrem să trăim chiar mai bine decât acum? OK. Închidem ochii și mergem mai departe. De ce să-i criticăm, aiurea, pe cei de la Washington și Bruxelles?

Globaliștii nu-și pot atinge obiectivele stabilite la Davos decât prin intermediul acestei ideologii de stânga, neomarxiste. Și încearcă să ne convingă de faptul că bunăstarea și guvernul mondial (cu libertăți puternic ajustate) sunt strâns legate. Iar conservatorii, cunoscuți sub numele de „extremiști”, nu vor fi niciodată capabili să ne facă fericiți.

Așadar, cine nu e cu noi, este împotriva noastră, după cum bine spunea tânărul agitator V. I. Lenin. Adică împotriva „noastră”, a globaliștilor neomarxiști, în niciun caz a Occidentului, luat pe de-a-ntregul. Occidentul are o grămadă de oameni cu capul pe umeri, o mulțime de elite, de valori încă nepervertite de virusul de la Davos. Occidentul reprezintă infinit mai mult decât politicieni ca Joe Biden, Olaf Scholz sau Ursula von der Leyen. Dacă ești împotriva lor (în sensul că îi critici în raport cu faptele), în niciun caz nu ești antioccidental sau putinist.

Ești doar un om de bun simț, rațional și bine informat.

„Lavrov se luptă cu Occidentul purtând iPhone și ceas Apple, îmbrăcat cu un tricou al unui artist american bisexual dependent de droguri”, au titrat, cu vădită satisfacție, subofițerii de la Gigi24. Absolut halucinantă interpretarea! Noi, toți ceilalți care criticăm politica Bruxelles-ului și a Casei Albe ar trebui să purtăm ceasuri Pobeda? Căciulă cu clape (ușancă)? Să bem votcă în loc de whisky? Să folosim telefoane cu rotiță? Să aruncăm pe geam toate calculatoarele din casă și să postăm textele pe pereți?

Evident, nu ne putem dezice de Occident. De Europa. De civilizația apuseană. Am fost, suntem și vom rămâne aici. Dar să fie clar: războiul nu este al Occidentului, ci a unor așa-zise elite grupate într-o gășculită de aroganți multi-miliardari, fără scrupule și fără urmă de omenie, care visează să conducă lumea apăsând pe un singur buton. Fix ca în pandemie.

Cu ei ne luptăm. Și dacă pentru asta suntem anti-occidentali, atunci așa să fie. Ne asumăm. În fond, „anti-occidentali” este chiar ceea ce lipsea din categoriile mai sus menționate: indisciplinați, teroriști domestici, putiniști.

Autor: Adrian Onciu