Ne mândrim cu identitatea noastră națională, dar doar dacă servește fără crâcnire intereselor globale. Altfel, se numește extremism. Putinism. Nazism
„Nu există un conflict real între patriotism și globalism”, le-a spus Eduard Hellvig, directorul SRI, studenților clujeni.
Unii ar putea spune că Hellvig, bine conectat la rețeaua Soros, umblă cu cioara vopsită. Are la îndemână toate informațiile despre mișcarea patrioților din România și de aiurea. Știe că este în continuă creștere. Însă, în același timp, dorește să o țină sub control. Să o tempereze. Să-i dea un aer de largă respirație. Un aer globalist.
Șeful serviciului nostru secret ar dori ca românii să se bucure de sentimentul de mândrie patriotică într-o lume condusă de un guvern unic. Să promoveze un „naţionalism moderat, echilibrat, care ar trebui reasumat, redefinit şi recultivat şi de cei care au gândire democratică şi echilibrată în statele occidentale, inclusiv în România viitorului”. Ce înseamnă însă „naționalism moderat”? Nu cumva este o utopie menită să calmeze spiritele încinse?
În primul rând, să vedem de ce avem un naționalism așa-zis radical, și nu moderat. Este întrebarea la care Hellvig are un răspuns clar, însă evită să-l expună. Naționalismul radical reprezintă tocmai REACȚIA NATURALĂ la agresivitatea globalismului radical.
Libera circulație a mărfurilor și a persoanelor înseamnă CEVA, iar guvernul unic condus de politicieni-marionetă ca Ursula von der Leyen, Timmermans sau Biden înseamnă cu totul ALTCEVA. Fie el doar guvern european, în primă instanță.
Oficiali globaliști de calibrul lui Hellvig ar dori ca reacția patrioților să fie mult mai cumpătată. Mai echilibrată. Cu alte cuvinte, dacă un patriot simte că obrazul îi ia foc după o palmă picată din senin, instinctul său de apărare ar trebui să-i dicteze să întoarcă și celălalt obraz. Ar trebui să înghită nenumăratele umilințe cu zâmbetul pe buze. Ca un adevărat patriot moderat, cetățean model al statului global controlat de Schwab printr-un simplu click.
„Voi, cu deschiderea şi educaţia de care vă bucuraţi, puteţi defini un nou sentiment de mândrie, un patriotism pro-occidental, al cetăţeanului român conectat la valori democratice europene şi aspiraţii globale. (…) Se construiește o teză falsă, a unei dispute artificiale între identitatea națională și cea europeană sau globală. (…) Identitatea noastră națională este un motiv de mândrie la fel ca și apartenența la o societate deschisă, tolerantă și preocupată de drepturi globale”, mai spune directorul SRI. Ați reținut: societate deschisă. Cuvintele cheie care îl definesc pe filantropul Soros.
Da, ne mândrim cu identitatea noastră națională, dar doar dacă servește fără crâcnire intereselor globale. Altfel, se numește extremism. Putinism. Nazism. Și așa mai departe.
Desigur, domnule Hellvig, patriotismul și democrația sunt compatibile. Cu condiția ca democrația să nu arate precum ultimii aproape 3 ani. Cu condiția ca ea să nu fie dictată de oameni ca Soros, Schwab, Gates și întreaga grupare de elite care se adună, periodic, la Davos.
În rest, vă dau dreptate. Colegii dvs. de 30-40 de ani nu sunt securiști. Sunt doar oportuniști și adesea potlogari, care la 45 de ani se pensionează și se lipesc instantaneu de o instituție publică, partid sau corporație, pentru a-și putea completa veniturile modeste de câteva mii de euro.
Autor: Adrian Onciu