Inteligența Artificială, robotizarea, automatizarea, serviciile on-line, digitalizarea, absolut toate aceste cuceriri ale ultimei revoluții tehnologice, vor reduce cu sute de milioane, poate miliarde, locurile de muncă de pe Planetă. În plus, acești oameni nu pot fi recalificați pentru alte locuri de muncă, pentru că pur și simplu nu există alte locuri de muncă neacoperite, decât într-un procentaj infim. Numai că acești oameni au dreptul la viață, trebuie să trăiască cumva.
În mod evident va apare, dacă nu a și apărut deja, o desincronizare masivă între necesarul global de forță de muncă și forța de muncă disponibilă. Rezultatul va fi o disperare socială generatoare de haos și revoltă. Oamenii vor începe să lupte din ce în ce mai agresiv pentru existență.
Acesta este și motivul pentru care liderii politici se gândesc la alocarea unui venit minim garantat, fiecărui om, independent de efectuarea vreunei munci sau nu.
Problemă însă nu este pe departe rezolvată, pentru că va apare o alienare socială profundă. Așa cum spunea și F. Engels, trecerea de la maimuță la om a fost determinată de muncă, aceasta devenind componenta principală a modului de existență a acestei specii.
Ceea ce ne propune însă Noua Ordine Mondială este, ori să reducem numărul populației până apare un echilibru funcțional cu locurile de muncă disponibile, ori să acceptăm un statut minimalist de existență, cât să nu murim de foame.
Și toate acestea pentru că s-au dezvoltat tehnologii care pot înlocui omul și care maximizează profitul muncii în folosul unei clase sociale foarte mici. Această clasă socială, beneficiara profitului, este acum dispusă să renunțe la o anumită parte din profit, una cât mai mică, pentru a evita reacții sociale violente.
Personal nu cred însă că acest „deal” social global poate funcționa, pentru că discrepanța dintre asistații sociali și beneficiarii profitului va fi atât de mare, pentru că traumele aduse ființei umane și al statutului de Om, vor fi atât de grave, încât o revoluție va fi inevitabilă.
Sub o formă sau alta se va ajunge din nou la un concept similar comunismului, unde se va încerca o împărțire mai echitabilă a averii sociale.
Dar, atenție, aici nu este exclusiv vorba doar de bani și de hrană, ci și de asigurarea dreptului la muncă ca o componentă definitorie pentru statutul de om.
Atenție însă să nu confundăm preocuparea cu munca, pentru că ultima are mult mai multe valențe și atribute existențiale.
Probabil că va apare necesitatea unei detehnologizări graduale și raționale, pentru a crea din nou locuri de muncă. Sau nu se va întâmpla acest lucru, și câteva miliarde de oameni vor trebui să dispară…!
În final au dreptate în plm și capitaliștii ăștia când spun că suntem prea mulți.
Dacă renunțăm însă la anumite beneficii ale automatizării, robotizării, digitalizării, și inteligenței artificiale, poate evităm reducerea forțată a populației.
Acum eu aș fi dispus să renunț la câteva din ele, cum ar fi revenirea la un operator uman cu care să mă pot certa în voie, fără să tastez ca idiotul diferite numere pentru diferite opțiuni, sau revenirea la dosarul cu șină pe care să-l am fizic în mână și pe care să-l pot trânti în capul doamnei de la ghișeu, aș reveni și la telefonul cu disc și cu operator, etc., dar problemă nu este la ce aș renunța eu, ci la ce ar fi dispuși să renunțe marile multinaționale…, care vor pierde instantaneu avantajele concurențiale.
Rezultă că o astfel de acțiune globală trebuie să se facă printr-un larg consens care să fie și respectat.
Ori, am văzut în istorie, și acum în războiul din Ucraina, că nu există niciun consens decât profitul unora în detrimentul altora.
În concluzie începe decimarea omenirii, și asta chiar în scurt timp.
El Comandante.
Autor: Jean Maurer