Una din cele mai interesante cărți pe care le-am citit în ultimul timp este «Istoria educației în Antichitate». E considerată a fi o carte standard despre felul în care arăta educația în Grecia antică – izvorul a ceea ce va fi mai apoi educația în Apus și America.
Citind cartea am descoperit cinci trăsături fundamentale ale educației grecești, pe care le rezum mai jos:
Se concentra pe esențiale. Elevii de clase primare învățau „cei trei R”: scris, lectură și aritmetică. Pas cu pas învățau alfabetul, silabe, cuvinte, propoziții și pasaje întregi. Când erau pregătiți, treceau la o școală de gramatică și la o literatură mai complexă. Învățau suficientă matematică încât să se descurce în viața de zi cu zi și în negoț.
Se concentra pe literatură. Vechii greci credeau că educația literară este cea mai bună cale pentru ca oamenii din cetate să aibă o cunoaștere de bază și să formeze ființe umane mature și virtuoase. Profesorii își foloseau cea mai mare parte a timpului pentru a-i familiariza pe elevi cu marii autori din trecut. Aveau o viziune mult mai integrată asupra cunoașterii și nu spărgeau curriculumul în diverse subiecte.
Îi înrădăcina pe elevi în trecut. Filosofia educațională a vechii Grecii era rezumată în cuvântul „paideia” – o „instrucție” prin care elevii treceau pentru a fi inițiați în viața adultă și în stilul de viață grecesc. Educația însemna a-i introduce pe elevi în marii autori și marile idei ale trecutului. Vechii greci credeau că acesta este singurul mod prin care își pot păstra identitatea și măreția culturii lor, în același timp în care îi pregătea eficient pe elevi să contribuie la cultură atunci când ajungeau adulți.
Educația și formarea caracterului mergeau mână-n-mână. Grecii credeau că familia trebuie să joace rolul primordial în formarea caracterului. Dar mai credeau și că valorile pe care copilul le învăța acasă trebuie reafirmate la școală.
Nu exista un sistem centralizat de educație. De-a lungul întregii lor civilizații, grecii au fost în stare să-și conserve un ideal consistent de educație, care nu presupunea un sistem centralizat și nici curriculum. Școlile erau construite și formate de comunitățile locale.
Cultura grecească reflecta idealurile din școli, astfel încât nu era nevoie de impunerea unui curriculum standard. Cetățenii știau foarte bine ce înseamnă educația și ce ar trebui predat.
Timp de două milenii aceleași caracteristici au dominat educația occidentală. Ele au marcat educația americanilor în vremurile coloniale, când ratele de alfabetizare în rândul celor care mergeau la școală erau mai mari decât cele de astăzi.
În ultima sută de ani, educația americană a luat-o pe un drum diferit în numele „progresului”. Ce văd astăzi pune sub semnul întrebării progresul realizat.
Sistemul actual de educație pare nedumerit cu privire la felul în care să-i învețe pe elevi lucruri elementare, după cum o arată rezultatele la teste. A pierdut sensul educației – atât pentru persoana umană, cât și pentru cultura noastră. Îi rupe pe copii de trecut, concentrându-se aproape exclusiv doar pe literatura modernă, aleasă în funcție de idealurile moderne. A devenit din ce în ce mai centralizată, deprivând de atribuții comunitățile locale și profesorii.
În același timp, mulți părinți nu sunt preocupați de formarea caracterului acasă – ceva necesar dacă e ca odraslele lor să reușească la școală.
După cum afirma C.S. Lewis, „cu toții ne dorim progres. Dar progresul înseamnă să te apropii de locul spre care țintești. Dar dacă ai greșit undeva, a merge înainte nu te apropie de destinație. Dacă te afli pe drumul greșit, progresul înseamnă a te întoarce și a merge din nou pe drumul drept”.
Ar fi cazul să ne întoarcem din drum în ceea ce privește sistemul de educație modern.
Preluare: contramundum.ro / Autor: Daniel Lattier
If you want to positively impact the future, you must have a thorough knowledge of the past.
One of the most interesting books that I’ve read in the past year is Henri Marrou’s A History of Education in Antiquity. It’s considered the standard treatment of what education looked like in ancient Greece – the fount from which education in the West and in America sprang forth.
In particular, there were 5 characteristics of ancient Greek education that struck me when reading Marrou. I’ll summarize them for you below:
1) It focused on the basics. Primary students learned the “three Rs.” Step-by-step, they would move from the alphabet to syllables, words, sentences, and continuous passages. When they were ready, students would move on to a grammar school and more complex literature. They were also taught enough math to function in everyday life and in a trade.
2) It focused on literature. The ancient Greeks believed that a literary education was the best way to establish a core knowledge among citizens and to form mature and virtuous human beings. Teachers spent most of their time introducing students to the great authors of the past. They had a more integrated view of knowledge and did not split up the curriculum into various subjects.
3) It rooted students in the past. The educational philosophy of ancient Greece is contained in the word paideia – a “training” that students underwent to be initiated into adulthood and the Greek way of life. Education was about introducing students to the great authors and ideas of the past. The ancient Greeks believed that this process was the only way to preserve the identity and greatness of their culture while effectively preparing students to contribute to that culture as adults.
4) Education and character formation went hand-in-hand. In 1947 Martin Luther King Jr. wrote, “Intelligence plus character—that is the goal of true education.” The ancient Greeks felt the same way. The Greeks believed that the family should play the primary role in character formation. But they also believed that the values the child learned at home should be reinforced in the schools.
5) There was no centralized education system. Throughout the tenure of their civilization, the Greeks were able to preserve a consistent ideal of education without a centralized system and curriculum. Schools were built and funded by local communities. Greek culture visibly reflected the ideals taught in schools, so there was no need for the imposition of a standard curriculum. Citizens were clear about what education was for, and what it should teach.
These same characteristics marked Western education for over 2,000 years. They marked the education of Americans during colonial times, when literacy rates among those who attended school were higher than they currently are. And they marked the education that was offered to Americans in the 19th century.
In the past 100 years, American education has gone down a different path in the name of “progress.” The characteristics of today’s system, however, make me question how much progress we have really achieved.
The current American education system seems mystified about how to adequately teach our students the basics, as evidenced by low test scores. It has lost a sense of the purpose of education – both for the human person and our culture. It cuts students off from the past by almost solely focusing on modern literature selected for its conformity to modern ideals. It has become increasingly centralized, taking away the ability of local communities and teachers to meet the unique needs of their students.
At the same time, many parents do not provide enough character formation to their children at home – a formation that is necessary if students are to succeed in school.
As C.S. Lewis said, “We all want progress. But progress means getting nearer to the place you want to be. And if you have taken a wrong turn, then to go forward does not get you any nearer. If you are on the wrong road, progress means doing an about turn and walking back to the right road.”
We may very well need to do an “about turn” with the American education system.
