În niciun caz. E plin de „bădălăi” în politica românească. Ajung acolo sus cu un singur scop: să fie „bădălăi”! Cu poporul, desigur. Cu susținerea altor „bădălăi”, și mai sigur. Ei acționează într-un grup unit. Se apără unii pe alții, stau spate în spate, sunt în alertă, filtrează orice oportunitate care le-ar umple rapid buzunarele. Cum apare unul care nu e „bădălău” printre ei, se dă alertă maximă. E marginalizat prin instrumente specifice. E cu vaiete și chiote.
„Bădălăul” acesta era (este încă, culmea) în fruntea Curții de Conturi. Cea care auditează instituțiile statului să nu fie furate de „bădălăi”. Când numești cu tupeu un lup paznic la stână, rămâi instant fără oi. Instant rămâi. Oile din turmă neavând nicio problemă că un lup le păzește. Chiar behăie „pentru” când lupul e plimbat pe afișe electorale cu garanții ferme din partea „bădălăilor” că va fi un lup ”bun” peste oi. Și oile în votează. Chiar și cele moarte deja îl votează.
Printre oile înfometate și jigărite, „bădălăul” se simte puternic. Are tupeu. Are pretenții. Are rude. O haită, de fapt! Mare și înfometată. Cu gurile deschise rânjind la săracile de oi, victimele lor permanente.
Să așteptăm totuși ca justiția să ducă până la capăt toate aceste acuzații. Să îi dăm „bădălăului” prezumția de nevinovăție pe care o merită. Până la proba contrarie, a fost un lup ”bun”.
Cu așa „bădălăi” la vârful politicii românești, sigur merităm în Schengen. De ani buni merităm! E o problemă cu alții, niciodată cu noi!
Autor: Cristian Paun
