Mareșalul Antonescu către comandantul von Manstein: „Soldatul român nu poate fi umilit de un străin”

0

La 9 decembrie 1942, mareșalul Antonescu îi reamintea lui von Manstein că România pusese la dispoziția Germaniei „aproape totalitatea forțelor sale armate”, îndeplinind astfel „un rol european foarte îndepărtat de modestele sale idealuri naționale și politice”, dar că „această jertfă generoasă nu trebuie privită ca o obligație fără restricțiuni”, că „nimeni nu poate cere altceva decât ceea ce noi consimțim a da, între Germania și România neexistând, până la această dată, nici o convenție, nici politică și nici militară”.

În final, atrăgea atenția în mod categoric că „soldatul român nu poate fi comandat decât de ofițerul și comandamentul român. El nu poate fi umilit de un străin, cu atât mai puțin de un camarad de arme, chiar când greșește. […] El nu poate fi pedepsit decât de ofițerul român. De bravele noastre unități nu poate dispune oricine după bunul său plac, după cum nu poate dispune de ale dumneavoastră. Constituția țării mele oprește acest lucru, după cum îl opresc pentru dumneavoastră Constituția și onoarea țării dumneavoastră. Eu sunt dator să vă previn că, dacă nu încetează această atitudine și aceste fapte, voi avea de examinat situația forțelor noastre în frontul dumneavoastră”.

Avertismentul categoric al mareșalului a dus la o schimbare de ton din partea aliatului german. Von Manstein a adresat un ordin secret comandamentelor germane prin care se sublinia necesitatea de „a ține ridicată onoarea militară comună și de a întări frăția de arme”.

Câteva zile mai târziu, la 14 decembrie 1943, același von Manstein, în calitate de comandant al Grupului de armate Don, a adresat un nou ordin tuturor comandanților de armate, corpuri de armate și de divizii, cerând ca unitățile române să beneficieze de „același ajutor și de aceeași grijă în toate domeniile ca și trupele germane” și ca la angajarea lor în luptă „să se țină seama de armamentul și de instrucția lor, în parte mai slabe”. Se preciza că „măsuri cu forța și imixtiuni în treburile trupelor aliate nu trebuie să mai aibă loc”, deoarece „luptăm împreună, suportăm împreună aceleași greutăți și asprimi ale iernii rusești, aducem aceleași jertfe glorioase”.

Manstein i-a răspuns și lui Antonescu personal, reamintind că atât timp cât a condus marile unități române a apreciat „cu recunoștință faptele lor”, la fel ca și „marea contribuție militară a României la ducerea acestui război”. În final l-a asigurat că-i va trata pe militarii români „ca pe niște camarazi de care trebuie să mă îngrijesc la fel ca de trupele proprii”, că va respecta „onoarea Armatei Române” și „interesele ei”.

Aceste documente, ca și nenumărate altele de același fel, arată că mareșalul Ion Antonescu nu a fost în niciun caz un vasal al lui Adolf Hitler, iar regimul său nu a fost câtuși de puțin unul aservit puterii naziste, așa cum s-a vehiculat în perioada comunistă și se mai spune și astăzi chiar de către unii istorici.

 

 

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.