Păcatele uitării…

0

Ion MihalacheNu, nu este vorba despre biblicul „iartă și uită”, care are rostul lui și poartă în sine toată forța adevăratei credințe creștine, ci despre „uitarea” noastră cea de toate zilele, de faptul că uităm cine suntem, uităm de unde venim, uităm cine ne-a furat, umilit, jecmănit, uităm pe cei ce ne înjură din timpuri preistorice, pe cei ce ne vor mereu Țara și ne vor mereu Neamul așezat în zona cumplitelor dușmănii ale timpului…

Uităm cine ne-au fost prietenii, uităm de cei ce ne-au fost părinți duhovnicești, părinți de sânge, părinți de suflet, uităm pe cei ce s-au ridicat dintre noi și au îmbrăcat „cămașa morții” pentru interesele noastre, pentru dăinuirea noastră ca Neam și Țară.

Și tot uitând mereu și mereu, păcătuim prin așezarea spre „sfințenie” a unor „adevăruri mincinoase”… Așa se face că, uitând cine a fost Horea, ridicăm monumentul sfințeniei lui Brukenthal, uitând cine a fost Bukow, ne lăsăm și azi călcați pe creștet de perfizii săi urmași, uitând cine a fost Brâncoveanu, îi lăsăm pe „progresiști” să ne distrugă sfințenia familiei creștin-ortodoxe, uitând cine a fost Avrămuț, îi lăsăm pe austrieci să ne dărâme pădurile, uitând cine a fost Mihalache îi lăsăm și azi pe neobolșevici să ne exploateze așa cum vor ei proprietățile și resursele țării…

Păcatele uitării fac din noi simple unelte în mâna celor ce știu că noi avem darul să „uităm și să iertăm”, ne păstrează mereu în zona supușeniei plină de lașitatea unor frici endemice…

Uităm că în la alegerile parlamentare din 1928 țărăniștii au dat o imensă majoritate parlamentară, de 77,76%, concretizată în 507 mandate, iar liberalii abia dacă au adunat 6, 55% din voturile poporului României MARI!

S-a întrebat cineva, cineva cu „scaun la cap” cum s-au petrecut acele miracole prin care România Mare și-a dat întreaga sa putere constituțională pe mâna țărăniștilor?

Răspunsul este cât se poate de simplu: Ei, țărăniștii erau reprezentanții adevărați ai poporului român, Mihalache a străfulgerat sufletele mulțimii de soldați-țărani în Marele Război de apărare și reconstrucție a Țării, Mihalache a fost cu arma în mâna pe tot frontul, de la Moieciu până la Mărășești, Mihalache le-a vorbit țăranilor-soldați despre România lor, despre o Românie iubitoare și pentru cei ce n-aveau după ce să bea apă…

Țăranii au făcut România Mare și țăranii s-au adunat în jurul lui Mihalache imediat după Marele Război formând cel mai mare și modern partid politic al timpului…

Dar mai este ceva ce nu trebuie să uităm: Să nu uităm că imediat ce-a ajuns să facă guvernul, Mihalache, spre deosebire de toți politicienii de până la el și după el s-a ținut de cuvânt și a dat în perioada anilor 1928-1933 cele mai necesare Legi pentru scoaterea țăranului român din robia absolută în care încă mai trăia…

Mihalache a dat Legea pentru organizarea Creditului Rural și Agricol, Legea circulației bunurilor, Legea pentru organizarea învățământului agricol, Legea pentru înființarea Academiei de Înalte Studii Agronomice, Legea pentru administrarea generală a pescăriilor, Legea pentru ameliorarea zonei inundabile a Dunării…

La 20 august 1929 era promulgată cea mai importantă dintre legi, Legea Cooperației, punctul central al Programului PNȚ din Programul de guvernare, și tot atunci Mihalache a lansat chemarea plugarilor la actul „întovărășirii” în scopul practicării unei agriculturi profitabile…

Această ultimă Lege l-a făcut pe Mihalache dușmanul de moarte al comuniștilor! Mihalache își dorea cooperative agricole cu „proprietari de pământ” în timp ce comuniștii au aplicat colectivizarea țărănimii prin deposedarea țăranilor de unica lor avuție, pământul câștigat pe câmpurile de luptă…

Să nu uităm niciodată, dar niciodată uriașa diferență între cele două tipuri de „cooperative”, mai ales că, așa cum știți, cei ce au profitat de furtul pământului de la țărani au fost, și sunt și azi, oamenii de frunte ai neobolșevicilor…

Prin moartea martirică a lui Mihalache, în 1963, comuniștii au respirat ușurați, iar colectivizarea de tip bolșevic era anunțată ca un triumf…

Are cineva curajul să-i întrebe, azi, pe unii dintre primarii PSD-ului și nu numai, de unde au imensele „proprietăți” de pământ?

Vă răspund eu: din pământul jefuit la colectivizarea țăranilor români, din pământul luat fără acte de la cei ce au fost trimiși în închisorile comuniste!

La Revoluție, tot ce n-a fost trecut în „acte” a devenit proprietatea noilor îmbogățiți!

Păcatul uitării, dragii mei, este greu, este o povară pe sufletul celui mereu umilit, este de neiertat pentru cei ce se află azi în fruntea țării, este aducător de nenorociri, de neîmpliniri…

Și azi, programul pe agricultură al Domnului Mihalache este, în multe din punctele sale, un deziderat!

Vom fi vreodată capabili să-l și înfăptuim?

Păcatul uitării se va duce vreodată din sufletele noastre?

Autor: George Rizescu

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.