Cu ani în urmă, antropologul Margaret Mead a fost întrebată de o studentă ce consideră ea a fi primul semn de civilizație, într-o cultură. Eleva se aștepta ca Mead să vorbească despre cârlige de pescuit sau vase de lut sau pietre de măcinat.
Dar, nu!
Mead a răspuns că primul semn al civilizației într-o cultură antică a fost un femur, ce fusese rupt și, apoi, vindecat.
Mead a explicat că, în regnul animal, dacă îți rupi piciorul, mori. Nu poți fugi de pericole, nu poți ajunge la râu să bei apă și nu poți să vânezi. Ești pradă facilă pentru animalele sălbatice. Nici un animal nu supraviețuiește unui picior rupt, suficient de mult, pentru ca osul să se vindece.
Un femur rupt, care s-a vindecat, este dovada că cineva și-a luat timp să stea cu cel care a căzut, i-a legat rana și a îngrijit-o, până la recuperare. A ajuta pe altcineva să treacă prin dificultăți este punctul în care începe civilizația, a spus Mead.
Cu alte cuvinte, devenim oameni când îi servim pe alții. Și ramânem niște primitivi, ce nu înțeleg civilizația, atunci când refuzăm să o facem – înțelepciune care nu le e străină românilor, judecând după vorba veche și plină de sens: „Așa să ne ajute Dumnezeu!”.
