Liderul Partidului Verde dintr-un orășel din regiunea Londrei a părăsit ședința a Consiliului deoarece consilierii laburiști nu au folosit pronumele corecte atunci când i se adresau. Este o știre publicată de toate ziarele importante din Marea Britanie, care arată că liderul ecologist Danny Keelingg este „nonbinar” și i-a acuzat pe colegii săi de discriminare, pentru că vorbeau despre el folosind pronumele „el”, „lui”, în loc de „ei”, „lor”. Consilierul transgender a părăsit ședința după ce a fost astfel discrimnat de un coleg laburist pe nume Zulfiqar Ali. Yahoo News a avut grijă să nu comită aceeași greșeală și a citat astfel spusele consilierului nonbinar: „’Discriminarea la locul de muncă nu ar trebui să se mai întâmple. Ședințele sunt transmise online, ce mesaj transmit ele comunității LGBT+’, spune ei”.
În luna ianuarie, London School of Economics a decis să nu mai folosească cuvinte precum Crăciun, Paște, Postul Mare pentru a desema vacanțele de sărbători. Din acest an, se va vorbi doar despre „vacanța de iarnă”, „vacanța de primăvară”. „Aceste noi denumiri sunt mai accesibile și sunt o terminologie mult mai cunoscută, care reflectă mai bine caracterul internațional al comunității noastre și implicarea noastră globala”, arată conducerea universității.
În continuare, un articol despre noua fațăa Angliei și a instituțiilor ei scris cu umor amar de psihologul Theodore Dalrymple:
Conducerea universității a făcut încă un pas către adevăratele diversitate, echitate și incluziune, care sunt echivalentele moderne al conceptelor de credință, speranță și bunătate.
Un articol publicat de Daily Telepraph arată că „decizia London School of Economics nu este doar jalnic de progresistă, ci complet lipsită de sens”. Însă nu este așa, este o decizie bine gândită. Face parte dintr-o tendință – nu aș merge până într-acolo încât să spun că este parte dintr-o conspirație – de a distruge toate legăturile prezentului cu tradițiile, în special cu tradițiile religioase.
Tradiția instituțiilor este un obstacol în calea clasei manageriale, care preferă ca oamenii pe care îi conduc să fie ca niște păsări călătoare sau particule browniene în perpetuă mișcare în oceanul timpului, însă permanent fixate de momentul prezent. Revoluția managerială este totală și nimic nu scapă acțiunilor ei distractive.
Să dau un exemplu din domeniul medical. Spitalele din Marea Britanie nu mai au voie să-și tipărească blazoanele pe antetul hârtiilor oficiale, nici măcar acele spitale cu o istorie de sute de ani. Emblemele au fost înlocuite cu un simplu logo. În acest fel, angajații spitalului au fost reduși la statutul de piese pe o tablă de șah (așa cum îi descria prințul Harry pe afganii pe care spune el că i-a ucis în război). Atașamentul angajaților față de instituția în care lucrează complică lucrurile pentru manageri.
De aceea, cei care vor să managerieze întreaga societate vor să rescrie istoria, nu mai vor o istorie a realizărilor, a grandorii și frumuseții, ci doar una a nedreptăților și sărăciei. Adevăratul motiv al entuziamsului cu care sunt dărâmate statuile este legat de distrugerea ideii că trecutul a însemnat și altceva în afară de orori și de faptul că, odată ce toata lumea ascunde lucruri reprobabile, atunci și eroii din trecut au câte un schelet în dulap. Întotdeauna se vor găsi motive pentru a distruge statuile unor mari oameni.
Însă să ne întoarcem la interzicerea cuvintelor cu conotație creștina din calendarul London School of Economics. Daily Telegraph scrie că aceasta este o insultă la adresa creștinilor, însă pare a fi mai degrabă o insultă la adresa necreștinilor, câtă vreme se presupune că aceștia sunt atât de sensibili încât s-ar simți ofensați de cea mai mică referire la religia creștină sau la vestigiile trecutului creștin al țării în care traăesc, permanent sau temporar. Cu alte cuvinte, necreștinii sunt considerați vulnerabili la nivel psihologic și într-atât de delicați încât au nevoie de protecția aparatnicilor de la London School of Economics și a nomenclaturii de acolo.
Nimeni nu vrea să trăiască într-o teocrație, cu excepția teocraților înșiși, dar pericolul unei teocrații este departe, cel puțin până când islamul va deveni religia dominantă în Marea Britanie. Acum, sub jumătate dintre britanici (44%) se mai consideră creștini, însă trecutul creștin al țării nu poate fi negat. Dovezile fizice sunt copleșitoare, chiar dacă unele biserici din orașele industriale au fost transformate în cluburi de noapte sau moschei, în timp ce capelele protestante din Țara Galilor au devenit apartamente de lux (așa cum se numesc acum toate locuințele înghesuite).
Poate că, la un moment dat, când decolonizarea se va încheia și se va descoperi că Newton a fost originar din Burkina Faso, poate că atunci atenția se va îndrepta către bisericile creștine din Marea Britanie, niște edificii care le amintesc urmașilor victimelor persecuțiilor de experiențele traumatizante ale înaintașilor lor. În acest caz, va fi o singură soluție: să dărâmăm bisericile, să le facem una cu pământul. Și cimitirele ar trebui desființate, crucile ar trebui distruse, la fel și inscripțiile religioase.
Și limbajul va avea nevoie de reformare! Se va începe din școala, unde se pregătește viitorul țării. Copiilor care exclamă „Doamne!” li se va spune să folosească pe viitor mult mai potrivita expresie „la dracu!”. Biblia ar trebui interzisă, așa cum se întâmplă acum în Arabia Saudita, iar expresiile ce provin din Biblie ar trebui scoase din limbajul uzual.
Nu știu dacă să scriu într-o nota satirică, pentru că, așa cum au remarcat mulți, satira este profeție. În urmă cu câțiva ani, multe dintre politicile actuale ar fi fost tratate în notă satirică, ca niște exagerări. Cine s-ar fi gândit acum zece ani că o femeie politician foarte serioasă (premierul Scoției) ar putea susține că un bărbat condamnat pentru viol este de fapt o femeie? Astăzi, asemenea afirmații nu mai provoacă râsete, ci doar iritare. Iar iritarea se transformă cu timpul în resemnare. Absurditatea este inițial dezbătuta, iar apoi este îmbrățișată de niște intelectuali avangardiști care își caută o cauză, pentru ca în cele din urmă să devină de-a dreptul ortodoxie ce nu mai poate fi pusă sub semnul întrebării. Oamenii inteligenți renunță să se mai opună, pentru că este plictisitor să te opui unor lucruri care inițial nu meritau atenție.
La revenirea sa din Rusia bolșevica, jurnalistul american Lincoln Steffens a spus: „Am văzut viitorul și funcționează!”
Am văzut viitorul și este absurd, și este și obscen.
Preluare: cotidianul.ro / Autor: Călin Marchievici