Cu o excepție notabilă și o tanti, care a spus că a votat din greșeală, toți senatorii AUR au votat în bloc cu abținere la o nouă lege de înăsprire a cenzurii. Care își propune să combată radicalismul, discursul urii și teoriile conspirației cu pedepse de până la 10 ani de închisoare. Doar de la ridicarea lefurilor nu se abțin, în rest, nu știu, nu se bagă, să nu supere pe cineva.
Celelalte două partide intrate în decembrie cu valul, SOS și POT, fac implozie prin racolarea membrilor lor pentru încropirea unei majorități. Cei băgați de umplutură în spatele unor lideri – vedetă sunt transferabili pentru că sunt confundabili cu ceilalți.
Proaspăt instalat președinte, Nicușor Dan dă ca exemplu pozitiv regimul Maia Sandu din Moldova, pentru închiderea de site-uri (fără să o laude și pentru interzicerea de partide și televiziuni). Și-a luat consilier un milionar care pledează insistent de mai mulți ani pentru aducerea mai multor muncitori ieftini din Asia și Africa pentru afacerile lui. Aspect în care e perfect aliniat cu deputații AUR Mohammad Murad și Mugur Mihăescu. La fel și cu Gigi Becali, făcut parlamentar sub aceeași umbrelă, care are și el propriul proiect de lege, să poată aduce mai mulți fotbaliști din afara Europei.
Direcția e clară, pentru cine a fost atent mai demult. Programul e trasat mai dinainte, după cedarea economiei și controlului politic, urmează schimbarea locuitorilor teritoriului cucerit. O transformare, care va fi conștientizată abia când va fi prea târziu. Dar care are nevoie, preventiv de infrastructura represiunii și de reflexele auto-cenzurii, care să facă imposibilă riposta celor înlocuiți și punere în discuție a ocupației.
Abia din această perspectivă mai de ansamblu se poate înțelege că partida era jucată dinaintea acestor alegeri, care nu aveau vreo opțiune câștigătoare pe masă, care ar fi putut deraia programul. Sistemul pus în slujba cuceritorilor a oferit mai întâi o variantă de partid „anti-sistem” de tip USR, care să atace partidele obosite că nu aplică un program încă mai radical decât cel din primele decenii de tranziție. Și cel mai probabil același sistem a avut pregătită și alternativa de AUR.
După teza globalistă și antiteza suveranistă, societății i se oferă o sinteză sub forma unui naționalism civic, sterilizat de orice ar putea suna ofensator, care se leapădă de orice rădăcini istorice și poate fi profesat de orice venetic, care tocmai a primit cetățenia. Opoziția controlată poate să critice partidele trădătoare, dar face declarații de iubire nețărmurită beneficiarilor străini ai respectivei trădări.
Ca să fie acceptată în rândul moderaților, nu își propune să schimbe legile cenzurii, nici măcar când le cade ea însăși victimă. Deși e poziționată pe aliniamentul corect, ratează de fiecare dată esențialul. Se opune dictaturii pandemice, fără să observe că mai grav decât restricțiile a fost rapiditatea cu care guvernele la vedere au fost înlocuite de o putere din umbră, coordonată global, care a preluat brusc butoanele.
Deplânge lovitura de stat, dar nu spune când și de ce a fost dată cu adevărat, lăsând să se piardă adevărata ei semnificație: anume instituirea regulii că nu pot lua parte în alegeri cei care spun anumite lucruri și cei care pun în discuție supunerea față de puterile tutelare.
V-am făcut un rezumat dintr-un articol mult mai amplu, din care puteți citi când vi se mai face dor de genul ăsta de păreri reacționare. Dacă sinceritatea publică și libertatea exterioară nu mai sunt cu putință, să ne regăsim măcar libertatea interioară. Nu vă promit că am să tac definitiv, să zicem că e o pauză firească, pentru care eram hotărât demult. Pe care pot s-o întrerup și mâine, și peste o lună, dacă mi se năzare, deci nimic dramatic.
Cei pe care i-am supărat sau consideră că spun prostii, se pot bucura că le rămâne mai mult internet pentru părerile lor. Celorlalți le mulțumesc pentru interes și simpatia neașteptată, pe care mi-au arătat-o. Tuturor vă doresc toate cele bune!
https://evadare.ro/…/suveranitatea-fara-libertate-e-o…
Preluare: Reacțiunea
