Stimați ascultători vă spun de la început că n-am pe nimeni nicăieri. Nici la telefoane, nici la instalații gaze, nici la OCL, nici la OCTS, la nici o altă instituție oricâte inițiale ar avea, n-am!
Spun asta că să audă și amicul meu, domnul „n-ai pe cineva”. Acuma, că suntem între noi, putem vorbi deschis. Omul ăsta a devenit o obsesie a mea, sau dacă vreți c-un termen mai modern – angoasa vieții mele. Aud refrenul ăsta, „n-ai pe cineva” de dimineață până seara, mai des că o porumbiță cât o bobiță! Domnul „n-ai pe cineva” a insistat să mă convingă că e foarte bine să ai pe cineva, care să aibă și el pe cineva pe lângă altcineva… undeva… chiar din clipa în care vii pe lume. Nici n-apuci să faci ochi și te ia sora în primire: ce dai buzna așa tinere nou născut, ai răbdare, ai răbdare, e tovarășul înainte. Și după ce te naști trebuie să ai pe cineva care să te ia în brațe – nu mama, nu tata, poate să fie și adjunct care să te ia în brațe și opa sus! Fără avizul brațelor de muncă. N-ai pe cineva, hopa prin concurs. Concursul se ține joi și postul e ocupat de marți.
Domnia sa, domnul „n-ai pe cineva” îmi argumentează că, până la urmă, și cele mai simple elemente ale materii, vezi oul, au pe câte cineva. Strămoșii oului contemporan l-au avut pe Columb, c-alminte nu intra în istorie, intra în omletă. Fenomenul s-a extins și la regnul animal. Cum amicul meu vorbește curent canina – scris, citit – mi-a relatat ce i-a mârâit la ureche un câine-lup: „Știi problema care mă frământă? De ani de zile stau în comun c-un fox terier pensionar și aș vrea să mă extind. N-ai pe cineva?…”. Și în sectorul mitologic. „N-ai pe cineva”, întreabă o vrabie zglobie, „să dau și eu examen de stewardesă pentru un cocor Boeing, ciripesc în patru limbi europene, vezi, rândunelele se duc și eu tot în pomul de la universitate”.
De-abia am reușit să scap de domnul „n-ai pe cineva” și m-a interceptat doamna. „N-ai pe cineva la ‹Steaua fără nume› și dacă nu măcar un mecanic la Ciclop că ăștia sunt bine cu toată lumea. Știți, am vrea să-i facem pe nepoțeii mei soliști de muzică ușoară, bineînțeles dacă noră-mea naște gemeni”. Sau stai puțin! Poate ai pe cineva pentru Fane. Fane care a făcut la Constanța școala aia de lupte mare. N-ai pe cineva să-l repatrieze la căpitănia postului Cișmigiu colț cu Atlantic Bar?
N-ai pe cineva, care să aibă pe cineva, pe lângă altcineva… undeva… Gata, gata! Șlagăr mare domnule, șlagăr mare! Poate-l cânt la un festival internațional și iau marele premiu! Morcovul de aur…
Gata, gata, plec acasă că… mai stau de vorbă cu soția mea, mai vorbim despre una, despre alta. Cum am vorbit și aseară despre căznicia noastră fericită și-am întrebat-o la un moment dat dacă n-ar fi bine s-avem și noi un copil. Și ea mi-a răspuns: „Da, Toma, da. N-ai pe cineva?…”
Interpretează: Toma Caragiu
Text: Dan Mihăescu, Grigore Pop
Poate gresesc, dar nu lipseste cumva un ” I „: ” chiar din clipa în care vi pe lume ” ???
Aveți dreptate, lipsește. Mulțumim!
Cu placere! Ma bucur ca nu va suparati, nu ma blocati, nu ma excludeti, cum fac…unii. In cazul asta, daca mai gasesc, voi reveni! Consider ca e pacat sa avem texte inteligente, cu greseli de gramatica!
O zi buna!
Nu e motiv de supărare, dar trebuie să spun că nu era o greșeală de gramatică, ci una prin omisiune. Chiar vă rugăm reveniți, toți suntem supuși greșelii, nimeni nu e perfect. O zi bună!