„Biserica noastră e sortită să treacă prin tot felul de greutăți”

0

Biserica noastră e sortită să treacă prin tot felul de greutăți. Unele ridicate prin amestecul politicii de partid în trebile ecleziastice; altele provocate de penetrarea spiritului laic și de pierderea tradiției

Hotărât lucru, Biserica noastră e sortită să treacă prin tot felul de greutăți. Sunt unele ridicate prin amestecul politicii de partid în trebile ecleziastice; sunt altele provocate de penetrațiunea spiritului laic și de pierderea simțului tradiției și al canonicității vieții noastre bisericești.

Dar sunt chestiuni cari nu au nici un fel de legătură cu influența lăturalnică și cari, dacă pricinuiesc greșeli, e pentru că nu au fost la timpul lor suficient studiate.

O asemenea problemă e cea a datei la care se vor sărbători Sfintele Paști în anul 1929.

Nu credeam să avem prilejui a ridica așa de curând această chestiune.

Știam că, în Sfântul Sinod, se pusese problema și că la calcularea acestei date se iviseră dificultăți.

Dar mai știam că, tocmai pentru că lucrurile nu erau clare pentru toată lumea, o hotărâre nu se luase; chestiunea urmând a mai fi studiată.

Când, iată că astăzi ni se comunică, din sursă absolut demnă de încredere, că data sărbătoririi Sfintelor Paști a fost definitiv fixată pentru 31 martie. 31 martie? Cine a hotărât această dată imposibilă și pentru ce motive?

Sfintele Paști la 31 martie însemnează că nu vom sărbători Învierea Domnului nici în aceeași cu catolicii, nici cu protestanții, nici – ceea ce e încă mai grav – cu ceilalți ortodocși.

Mai însemnează că vom sărbători Paștele înaintea paștilor evreiești; ceea ce contravine în chip expres și adevărului istoric, așa cum este el înregistrat în Sfânta Evanghelie, și hotărârii explicite a Sinodului de la Niceea ce stipulează că în nici un caz data Paștilor nu se poate fixa înainte de paștele evreiești.

Ni se răspunde că data de 31 mart e e indicată de calculele științifice ale noului calendar; și că, dacă am renunța la ea, o altă dată indicată de aceleași calcule, după care, de altfel, serbează celelalte Biserici Ortodoxe, ar fi așa de târzie, încât Postul Sfântului Petru nu ar dura decât trei zile…

Să mai vorbim însă și serios

Chestiunea calendarului a făcut poporenilor noștri destul sânge rău. Agitația pe această temă, întreținută precum ne amintim și de, iresponsabilitatea dlui Goga, nu e nici astăzi terminată. Defectuos și neîndemânatic inițiată, schimbarea calendarului a fost, de bine de rău, acceptată mai mult prin scurgerea vremii.

E cuminte să dăm agitatorilor un nou prilej – de data aceasta perfect fundat – pentru răscolirea patimilor?… Calculele științifice se opun? Noi, care știm aproximativ cum se adună două numere, ne îngăduim a observa reprezentanților „științei” că și celelalte biserici ortodoxe, care vor sărbători Învierea după paștile evreiești, tot după calcule științifice se conduc. Prin urmare, să înceteze pretențiunile „științificilor”. Și să ne gândim la alte lucruri mai însemnate.

De pildă, la faptul că creștinismul răsăritean, și așa destul de fărâmițat, ar trebui să evite prilejurile în care se rupe solidaritatea de manifestare. Mai mult spirit unificator nu strică, în orice caz; mai ales astăzi – când renașterea religioasă a Răsăritului trebuie să ducă la precizarea unei conștiințe comune.

Ce e de făcut? Nu o vom spune noi. Nu o vom spune, în orice caz, până când nu vom cerceta cu grijă problema.

E sigur însă că hotărârea Sfântului Sinod, care ridică atâtea dificultăți, nu poate fi decât pripită. Să se ia chestiunea din nou în studiu și în discuțiune. Și să se convoace în toamnă o sesiune extraordinară a Sfântului Sinod…

Agitații pe tema calendarului

Un sătean din fundul Moldovei m-a cercetat acasă. El îmi aducea o petiție semnată de câteva sute de oameni, pe care eu trebuia să o prezint ministrului Cultelor și prin care creștinii cer Ministerului să-i lase să-și prăznuiască sărbătorile după stilul vechi… Petiția este tipărită. Ceea ce însemnează că asemenea hârtii circulă pe o rază mai întinsă în țară. Mi se afirmă că acțiunea împotriva noului calendar are impunătoare proporții.

Treizeci de comune din acel colț de Moldovă nu mai merg la biserică pentru că preoții slujesc după noua orânduială a Sfântului Sinod. Unii din ei se duc duminica, dar lucrează în zilele de sărbătoare după stilul nou. Alții ocolesc biserica chiar în zilele de duminică pentru că… se calcă legea. Asta însemnează că nici până astăzi opera de lămurire a credincioșilor, pe care am cerut-o stăruitor în urma neîndemânaticei reforme a calendarului și care, pe alocurea, a fost chiar inițiată, nu și-a făcut efectele…

Pentru liniștirea creștinilor

La Ministerul Cultelor, unde am fost să mă interesez de chestiunea agitației pe tema calendarului – agitație pe care marea majoritate a publicului o socotea închisă – mi s-a lămurit că asemenea petiții, ca cea de care scriam în numărul de ieri și prin care se cerea, nici mai mult nici mai puțin decât dreptul de a prăznui sărbătorile după vechea așezare – sunt cu zecile depuse la minister; iar semnăturile sunt până acum mii.

Se prin aceasta că afirmația pe care o făceam ieri asupra caracterului grav și general al acestei agitații era fundată… Așa fiind, noi trebuie să constatăm că, în fața caracterului grav al acestor întâmplări, cel puțin acum va trebui să se intervină de sus pentru a se drege ceea ce mai poate fi dres. Ce e de făcut e simplu.

Mai întâi, trebuie anulat principalul motiv concret de agitație: data serbării Paștelui în anul care vine.

Omul purtător al petiției, de care vorbeam, se arăta foarte îngrijorat de faptul că așezarea prăznuirii Sfintelor Paști în 1929 reduce până la desființare Postul Sfinților Petru și Pavel. „N-ea tăiat Postul Sfinților Apostoli, domnule profesor. Apoi, așezare e asta, ori stricare de lege?”…

De ce se tem anume creștinii? De păcatul de a prăznui sărbătorile împărătești și pomenirea sfinților Bisericii în alte zile decât cele de până acum, presupuse ca indicate de Biserica Dreptcredincioasă. Să presupunem un moment că teama lor ar fi fundată. Și că, în adevăr, noul calendar ar fi o greșeală și un păcat împotriva Ortodoxiei…

Un sighilion patriarhal

Problema calendarului este iarăși în centrul preocupărilor. Se ridică din Basarabia și de prin nordul Moldovei, adică tocmai de prin părțile unde sensibilitatea noastră religioasă este mai ascuțită și unde chestiunile bisericești sunt totdeauna actuale. Pentru opinia publică a orașelor, problema apare mai degrabă ca un cui sum. Oamenii ridică din umeri și se miră; parcă ce-i dacă mergem după vechiul sau noul calendar! Nu e nici o surpriză.

Și totuși, problema este esențială Ortodoxiei și o întreagă literatură a chestiei există. Dăm, de pildă, astăzi un sighilion patriarhal; e vechi de prin 1583. Dar conținutul lui e plin de suc. Iată-l:

„Ierimia, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă – și Patriarh ecumenic Fiindcă din nou Biserica Vechei Rome, înșelându-se de mândra deșertăciune a astronomilor săi, cu nechibzuință a schimbat preafrumoasele așezăminte despre Sfintele Paști, stabilite și hotărâte de cei 318 Sfinți Părinți ai Sfântului întâi Sobor Ecumenic din Niceea, care cu cea mai mare sfințenie se respectă de toți creștinii din întreaga lume ca niște așezăminte neatinse, astăzi devine cauza ispitelor.

Înaintea mea, ca unui Patriarh ecumenic, s-au prezentat bărbați armeni întrebându-se despre practica sărbătorirei Paștelui, fiindcă și lor le să impune primirea acestei inovațiuni. Pentru de aceea noi a trebuit să le spunem ce despre acestea e hotărât de Sfinții Părinți.

Chibzuind împreună cu Fericitul Patriarh al Alexandriei și Fericitul Patriarh al Ierusalimului și cu cialanții membri ai Soborului, în numele Sfântului Duh hotărâm: a lămuri așezămintele despre aceasta ale Sfinților Părinți. Cel ce nu urmează tradițiilor și obiceiurilor Bisericii și celora, cum au poruncit cele șapte Soboare Ecumenice despre Sfintele Paști, legiuind toate bine ca să-i urmăm, și voiește a da Pashaliei grigoriane și calendarului papist, acela ca și ateii astronomi lucrează contra tuturor hotărârilor Sfintelor Soboare, voind prin aceasta a le schimba și a le slăbi, să fie ANATEMA, depărtat de Biserica lui Hristos și de la adunarea credincioșilor.

Dar voi, pravoslavnicilor și bine cinstitorilor creștini, stați în cele ce ați învățat, în cele ce v-ați născut și educat. Și când va fi necesar, și sângele vostru să vărsați ca să păstrați credința și mărturisirea părințească.

Păziți-vă și feriți-vă de unei ca aceștia (reformiști), ca Domnul nostru Iisus Hristos să vă ajute vouă fie rugăciunea credinței voastre să fie cu voi, cu toți. Amin”.

Cei cari „decid” în chestiunea calendarului au gândit la toate lucrurile astea? Noi mai avem și alte texte și o să le dăm.

Nae Ionescu, «Dificultăți bisericești – Ce e cu data Sfintelor Paști», «Cuvântul», 1929

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.