Când mergi prin sate şi nu stai mult dar totuși ai timp de discuții cauți sinteze. Pentru asta e bine să știi cu cine poți discuta ca să afli concentrate poveștile şi problemele locului. Pentru asta ai oameni cheie – noduri informaționale: medicul, preotul, doamna învățătoare, vânzătoarea de la magazin, crâșmarul, micul întreprinzător local, micul funcționar şi femeile active care ştiu tot.
În Moldova şi mai ales în zonele sărace femeile sunt baza. Despre femeile din județul Vaslui trebuie un roman special.
Dacă îi tragi de limbă şi ai urechi de ascultat afli repede foarte multe lucruri: esențiale.
Preotul sau pastorul – cunosc binișor cele două bresle care e cam aceeași poveste – la țară îndeplinesc o funcție tare importantă: ei sunt şi pe partea spirituală, şi țărani, şi întreprinzători, şi dascăli, şi psihologi şi multe de toate. Pentru cei care îşi iau în serios meseria nu au o viață ușoară. Mulţi au mai multe biserici şi sate în gestiune.
Ei ştiu enorm de multe lucruri din zonă pentru că pe la ei trec toţi: si amărâtul şi avutul, şi sinucigașul, şi hoţul, şi femeia bătură de bărbat, şi cei care o duc mai bine.
Nu sunt deloc bisericos – dar știu bine ce muncă duc oamenii aceștia. Că întâlnești multe lepre printre ei? O, da. Dar mai puține ca în zona intelectuală, universitară şi „lumea bună” – vă garantez. Dar întâlnești enorm de mulți oameni decenți care fac o treabă bună. Indiferent că eşti creștin sau ateu trebuie să înțelegem funcția lor socială – mai ales acolo unde statul se retrage din viaţa oamenilor şi ei sunt total abandonați.
Vaslui este unul dintre cele mai religioase județe ale țării: dacă vrei să pricepi ceva din acest judeţ fără biserică nu merge: muncitorii şi țăranii trec pe aici – mai ales femeile.
Am fost să mă văd cu un preot de care aflasem că face un centru pentru îngrijirea bătrânilor. Când e vorba de copii şi bătrâni sunt foarte sensibil – sunt segmentele cele mai afectate de tranziția asta dementă.
Nici nu știu dacă să-i spun numele satului şi a preotului. Dar ce face acolo e extraordinar: un centru destul de mare şi resurse tare mici. M-a impresionat modestia şi felul de a înțelege lucrurile.
Vine dinspre Fălticeni, familie săracă care nu a putut să-l țină la specializare zootehnice, veterinar ceva. Şi a ales preoția. Repartizat de la sărăcie la sărăcie – satele din Vaslui. Eu cunosc bine trucurile liderilor religioși, dar apreciez mult pe cei modești şi devotați problemelor sociale. Bun – e la Draxeni dacă vă spune ceva. Pe preot îl cheamă ca pe mine – Vasile. Aici se înalță un centru de ajutorare pentru îngrijirea bătrânilor.
Acolo m-a mai impresionat casa şi curtea doamnei învățătoare: plină de flori şi tare îngrijită. Nu am scăpat fără să gustăm ceva plus mere şi roşii. Aici toţi îţi dau pachete cu ceva. Şi crâșma satului firește: vezi toţi scăpătații. Şi micul întreprinzător care face sucuri de fructe. ce mai: să mori cu ei de gât. Şi poți face ușor infarct la câte necazuri auzi: noroc de femeile mereu optimiste din Vaslui.
Dar când am ajuns în curtea bisericii – venea o ploaie. Preotul întârzia. Când a ajuns a început o ploaie teribilă. Am intrat şi am stat la poveşti în noua biserică care arată tare bine – pictată superb.
Şi a zis: mă scuzați de întârziere, dar mi-a fătat vaca şi a trebuit puțin să o îngrijesc, sunt şi veterinar. Şi mi-a întins o cutie cu mure. Am primit două – am zis că una să v-o dau….
Mi-a fătat vaca – nu am mai auzit din copilărie această frază. Şi această frază, această imagine şi felul în care a spus-o preotul mi-a adus un sentiment profund de liniște, tihnă şi fericire greu de definit.
Cred că am văzut în viaţa mea de două ori: odată cum fată vaca şi odată cum fată o iapă. Aveam 9 ani cred. M-a impresionat foarte tare. Un proces care durează uneori mult dar mai ales ce se întâmplă după e fascinant. Trebuie povestit.
Scuze – trebuie să fug. Am drum de Bacău. Asta mi-am notat să nu uit.
Autor: Vasile Ernu
