De treizeci de ani, așa-numita intelectualitate românească nu a produs nimic. Niciun proiect viabil, nicio lumină pentru societate, nicio speranță pentru nimeni. Intelectualul român are un singur vis: să-i pice și lui ceva. Lista intelectualilor care au pupat în dos personaje publice detestabile și au ridicat osanale deșănțate puternicilor zilei ca să aibă și gura lor ce mânca nu este depășită, numeric vorbind, decât de lista intelectualilor care, în toți anii ăștia, și-au schimbat opiniile și convingerile mai des decât și-au schimbat șosetele. Intelectualii români majoritari nu sunt decât a cincea roată la toate căruțele propagandistice înnămolite în marasmul societății românești. Dar tu pari a fi surd, orb și prost.
Ei, care au fost miniștri în toate guvernele, parlamentari în toate majoritățile, demnitari ai tuturor instituțiilor și privilegiați ai tuturor bugetelor, nu au nicio responsabilitate în privința faptului că ești mințit, furat și batjocorit? Ei, care au lins clanțele tuturor puterilor și dosurile tuturor puternicilor zilei, pentru privilegiile și buzunarele lor și niciodată pentru demnitatea ta chiar nu au nimic a face cu mizeria societății în care trăiești? La adresa lor, care, în cârdășie cu tâlharii, manipulatorii și demagogii, au ucis orice conștiință și au exilat orice adevăr, nu ai nicio plângere? Ei au fost consilierii și intimii tuturor ticăloșilor care te-au scuipat în gură și invitați îmbuibați în toate conclavurile trădării din ultimii treizeci de ani. Ei au fost curvele ieftine ale tuturor mafioților care te buzunăresc de treizeci de ani.
La chiolhanurile lor, pe care tu le-ai plătit, nu ai participat niciodată! La discuțiile lor private, în care tu, care achiți nota de plată, ești încadrat la categoria „prostime”, n-ai fost invitat vreodată! Poate că nu știi, dar pe veșnicii intelectuali ai ultimilor treizeci de ani îi plătești tot tu și, dacă ai îndrăzni să fii curios, ai afla că ei costă mult mai mult decât majoritatea politicienilor pe care (cel mai adesea, pe bună dreptate) îi ocărăști și îi iei la rost.
Ei n-au fost niciodată alături de tine. Ei știu că tu nici măcar nu înțelegi că intelectualii au o responsabilitate colosală pentru mizeria morală și spirituală din România. Ei știu că tu îi vei plăti în continuare regește ca să își bată joc de tine și să te înjure pe banii tăi!
Atunci când vei afla adevărul că intelectualii trebuie să fie conștiințe ale națiunii din care fac parte și nu lingăi ai puterilor trecătoare, există o șansă ca și politica să se însănătoșească! Atunci când nu vom mai avea intelectuali cumpărați de putere cu bani publici, sau când aceștia vor fi priviți de popor drept ceea ce sunt, adică mercenari ai propriilor interese, vom avea și o șansă la normalitate.
Ori de cîte ori vei acorda credit unui intelectual legat la vreo căruță propagandistică, indiferent în ce direcție merge căruța aia, ești un prost care își merită soarta! Intelectualul este o conștiință și nu un vasal! Intelectualul este un ferment al (r)evoluției și nu un linge-blide! Intelectualul este un om liber și nu animalul de companie pe bani publici al puternicilor zilei!
Dacă nu deschizi ochii, tu, cetățeanul, reprezentantul prostimii, vei continua să fii amăgit cu vorbe meșteșugite și mărgele colorate. Vei continua să plătești din greu pentru privilegiile despre care nici măcar nu știi ale unor intelectuali care nu dau doi bani pe tine și pe soarta ta. Pentru că ei nu fac altceva, pe banii tăi, decât să se întâlnească în conclavuri ale încântării de sine regizate de păpușarii puterii, conclavuri în care însăși existența ta le pute. Ei, care n-au nicio vocație și niciun scop mai important decât burdihanele lor, se consideră o elită și te disprețuiesc. Pe bună dreptate, de-altminteri. Ei te păcălesc de treizeci de ani și tu mai vrei!
Nu ai cumpărat în toată istoria ta nimicul mai scump decât în ultimii treizeci de ani! Niciodată nu a fost intelectualitatea românească mai stearpă și mai anacronică decât în ultimii treizeci de ani! Niciodată nu fu mai mare golul acesteia și nici mai adâncă prăpastia dintre ea și România!
Mi-e silă de intelectualii nației! Și mi-e silă de mine însumi pentru că, multă vreme, m-am lăsat și eu prostit! Mă consolez cu faptul că am aflat, măcar târziu, că înțelepciunea e în altă parte!
Autor: Adrian Suciu
„Plângerea” și „destinul crunt” de dizident de interior al lui Ion Iliescu pleacă, după cum a dat el însuși de înțeles în câteva ocazii, de la o acuzație pe care secretarul general al partidului și președintele Ceaușescu i-a adus: aceea de „intelectualism”. Bătrânul Iliescu a povestit apoi cum i-a cerut demn lui Ceaușescu să explice ce înseamnă acest „intelectualism”. Însă Ceaușescu s-a eschivat. Astfel, s-ar spune că nu am ști nici până în ziua de astăzi ce însemna acest „intelectualism”… pentru Ceaușescu, sau pentru Iliescu. Însă, altfel, noi știm că este o concepție care absolutizează rolul intelectului, în detrimentul sentimentelor sau voinței în întreaga societate, în toate și în orice raport. Ca orice „ism”, intelectualismul este purtarea interesată și dogmatică a intelectului, o existență aproape independentă, în sine și pentru sine, care nu are nevoie de realitate, de tot ce îl înconjoară, decât pentru a se alimenta (Citește în continuare…)
Excelent, felicitari, multumesc.
Un rechizitoriu al ‘intelectualitatii’ romanesti ‘umaniste’ in ultimii 30+ ani este absolut esential: GDS, ‘corifeii’, cei pe care, unii dintre noi i-am luat ca modele formative. De reprosat nu sint doar ignoranta pustiitoare din sfera indispensabila ‘tranzitiei’ – economie, filozofie politica, drept, nu doar oportunismul mercantil si narcisistic, ci exact ceea ce scrieti. Acesti intelectuali, cu exceptii pe care ma osardesc in zadar sa le descopar, au tradat menirea fundamentala a carturarului de a lumina si de a ridica – pe cei din jur, poporul lor, umanitatea, dupa puterile fiecaruia.
Acum, ‘tranzitia’ pe care s-au inghesuit sa o ‘calauzeasca’ s-a sfirsit, si ce-au ouat, a crescut intr-un cancer:
– un stat gigantic facut prin taxe, imprumuturi si pomana redistributiva europeana, in care cuibaresc peste un milion de neo-nomenclaturisti cu titlul de ‘functionari’, ‘experti’, ‘cercetatori’;
– un aparat de represiune si constringere armat digital care ar fi fost invidia securitatii de odinioara;
– o justitie incapabila sa distinga intre legalitate si dreptate;
– o societate ‘civila’ falsa, facuta ‘la comanda’, prin ‘sponzorizari’ si ‘granturi’ pe sub mina tot de la stat si/sau de la oficine straine, UE, americane, private (Soros);
– medii de informare ‘la jgheab’ (multumim, Ion Cristoiu), populate de relee, receptori si curele de transmisie (multumim, Robert Turcescu);
– o ‘elita’ politica venala secondata de o ‘elita’ ‘culturala’ de serviciu, care stiu doar sa copieze si sa instrumentalizeze punct cu punct ideologia progresista neomarxista cu toata lista ei de anti-uri diversionare, divizive si joingoism a rebours, distrugatoare de libertate individuala si de identitate nationala;
– o liota de ‘idioti folositori’ (Lenin): ‘rezisti’, tefelei (multumim, Mirel Palada), ‘corporatisti’ anomici de angrenaj, ‘europenisti’ si ‘occidentalisti’ fara concept de Europa sau de Occident – toate cozile de topor voluntare, fudule si, ca orice ignorant fudul, agresive.
Odata rechizitoriul facut, trebuie _dati uitarii_. Fara publicitate si fara posteritate – doar un alt regim ‘de trista amintire’, o cazuistica in lunga lista, din pacate, de impilatori ai poporului, de ‘carturari tradatori’ (Julien Benda). Viitorul, cit va fi si cind va fi, se naste aici, pe astfel de situri, de la om la om, transmitind faclia libertatii din mina in mina.
Nu ei conteaza.