„Curând vom trăi într-o lume”, scria GK Chesterton, „în care oamenii vor persecuta erezia de a numi triunghi o figură cu trei laturi.” Ne aflăm acum în această lume. Urmăriți furia gloatei gender-queer care a confruntat-o pe Kathleen Stock la Universitatea Oxford săptămâna trecută. Dna Stock este un diavol în ochii lor, o proferatoare de blasfemii letale. Erezia ei? A numit un bărbat drept un bărbat. Ea spune că ființele umane cu cromozomi XY și penis sunt de sex masculin. Pentru aceasta – echivalentul biologic de a spune că un triunghi este o formă cu trei laturi – vânătorii de vrăjitoare woke cer excluderea ei din viața publică.
Și nu numai tinerii naivi de 19 ani se mânie împotriva blasfemiei biologiei. În întreaga lume occidentală, elitele redenumesc adevărul drept erezie. Dacă îi numești pe anumiți bărbați „el”, vei fi acuzat de păcatul de „misgendering” (a identifica greșit ”genul” – n.). S-ar putea chiar să te găsești exilat pe viață de pe rețelele de socializare, piața publică a epocii noastre. Zi că doar femeile au col uterin – așa cum a făcut-o deputata laburistă Rosie Duffield – și vei fi umilit ca o vrăjitoare de pe vremuri. Spune adevărul despre trecutul unei persoane – că Caitlyn Jenner a fost odată Bruce, un atlet; că Elliot Page a fost odată Ellen, o actriță – și vei fi denunțat ca „deadnamer”, cel mai nelegiuit dintre eretici.
Elitele sunt în prima linie a acestei gloate care disprețuiește adevărul factual ca pe o erezie.
„Este ceva ce nu ar trebui să fie spus”, a declarat Keir Starmer despre afirmația „Doar femeile au col uterin”. Kamala Harris i-a scris o scrisoare înflăcărată lui Dylan Mulvaney pentru a-l felicita că trăiește „autentic” ca fată – o minciună delirantă care ar fi scandalizat fiecare generație dinaintea noastră. CNN face mare caz de combaterea lui Donald Trump, acuzându-l de „post-adevăr”. Cine poate uita reclama lor cu un măr și cuvintele: „Acesta este un măr. Unii oameni ar putea încerca să vă spună că este o banană… Dar nu este. Acesta este un măr”. Dar apoi o ceartă pe JK Rowling pentru că spune că bărbații nu sunt femei. „Este important [să recunoaștem] foarte clar că femeile trans sunt femei”, spune CNN. Și poate acel măr se identifică drept o banană?
Trăim într-un moment extraordinar. Un moment în care cei puternici pedepsesc nu numai exprimarea anumitor credințe și idei, ci și exprimarea însăși a unei realități factuale. Cândva, pe aici îi arestau pe comuniști sau pe distribuitorii de literatură obscenă. Acum îi urmăresc pe oamenii care spun că colul uterin este un organ feminin. „Felul cum gândești are mare nevoie de iluminare și lectură”, i-a spus un ofițer de poliție britanic anul trecut unei femei ale cărei crime de limbaj au fost lipirea de autocolante pe ușa ei de la intrare care puneau la îndoială ideea că femeile trans sunt femei. Trebuie să discutăm despre asta. Trebuie să discutăm despre cum am ajuns într-o situație în care aripa înarmată a statului ține lecții și ceartă oamenii pentru că dau glas adevărului dovedit și măsurabil.
În noua mea carte, «Manifestul unui eretic: Eseuri despre ce nu poate fi spus», mă confrunt cu acest nou autoritarism cultural. Susțin că trăim sub o clasă conducătoare care aspiră la cea mai pură formă de tiranie: dreptul de a defini însăși realitatea. Această elită post-adevăr insistă să punem la îndoială dovada ochilor noștri și lumina propriei noastre rațiuni și să acceptăm în schimb adevărul lor ca fiind adevărul. Este o elită care are tupeul să denunțe „dezinformarea” din campania pentru Brexit, în timp ce răspândește minciuna că bărbații pot rămâne însărcinați. „Ceea ce spunem că este real este real”, spun acești tirani culturali. Un măr este întotdeauna un măr, dar un bărbat nu este întotdeauna un bărbat, și vai de cel care protestează.
Suntem înșelați în fiecare zi, de dimineață până seara. Vedem un bărbat și ni se spune că este o femeie – literalmente, legal o femeie. Vedem un tip cu barbă și ni se spune că este o lesbiană. „Las-o să se asocieze cu alte lesbiene”, spun ei, fiecare cuvânt fiind o minciună.
Vedem o femeie însărcinată pe coperta revistei Glamour din acestă lună și ni se spune că este un „bărbat însărcinat”. Adevărul – că doar femeile rămân însărcinate; că niciun bărbat nu a fost vreodată însărcinat și nici nu va fi vreodată – este în mod crud ignorat. Este ars pe rugul ideologiei. Delirurile elitelor cântăresc mai mult decât însuși adevărul – atât de arogantă a devenit noua autoritate; cât de hotărâți sunt conducătorii noștri să refacă realitatea în ceea ce imaginează propriea lor opinie ferventă.
Manipularea minții este pretutindeni. Vedem o societate industrială care a prelungit speranța de viață, a redus sărăcia și ne-a oferit protecții din ce în ce mai mari împotriva capriciilor violente ale naturii; ei ne spun că este o „catastrofă climatică”, prevestitoarea morții miliardelor de oameni. Vedem și iubim progresele semnificative în egalitatea rasială pe care le-a adus secolul al XX-lea; ei ne spun că suprematismul alb este la fel de răspândit ca întotdeauna. Vedem și ne îngrijorăm în privința violenței islamiste; ei spun că este „terorism revendicat de credință”, ca și cum acestea ar fi orori fără nume, care nu înseamnă nimic și nu aparțin nimănui. Spune „islamist” și vei fi etichetat ca fiind fob, un eretic.
Noii vânători de erezii folosesc numeroase tactici de demonizare. Una dintre ele este acuzația de „fobie”. Abate-te de la adevărurile lor care susțin că Islamul este o religie perfectă, că sexul este schimbabil, că mariajul între persoane de același sex este moral echivalent cu căsătoria între persoane de sex opus și vei fi condamnat ca islamofob, transfob, homofob.
„Negaționist” este un alt termen folosit pentru a stigmatiza ereticii moderni. Dacă pui la îndoială alarmismul privind schimbările climatice, vei fi catalogat ca negaționist al schimbărilor climatice. Cei care s-au opus lockdown-ului au fost numiți „negaționiști COVID-19”. Un observator a comparat chiar scepticii lockdown-ului cu demonii din iad. „Așa cum Dante descrie infernul, negarea COVID-ului este structurată în cercuri concentrice”, spunea el. British Medical Journal a denunțat autorii Declarației Great Barrington drept „comercianți ai îndoielii”, ca și cum îndoiala ar fi ceva rău; ca și cum îndoiala nu ar fi, de fapt, piatra de temelie a Iluminismului. „Dacă vrei să fii un adevărat căutător al adevărului, este necesar să pui la îndoială, în măsura posibilului, toate lucrurile”, a spus Descartes. Descartes, cel care punea la îndoială.
Apoi, într-un articol de ziar despre un nou studiu remarcabil de la Universitatea Johns Hopkins, am văzut titlul: «Beneficiile lockdown-ului sunt „o picătură într-un ocean comparativ cu costurile”». Asta era evident pentru mulți dintre noi încă din 2020, dar am fost demonizați pentru că am spus asta. Aceasta este cel mai grav prejudiciu adus de cenzură – prin batjocorirea și închiderea gurii disidenței, întârzie descoperirea noilor adevăruri reale; în acest caz, adevărul că închiderea societății, a educației, a libertăților civile și a comerțului global era întotdeauna susceptibilă să aibă consecințe devastatoare. Trebuie să începem să vorbim și să ne exprimăm opiniile. Să spunem lucrurile pe care le știm a fi adevărate. Vom fi condamnați ca blasfematori, dar asta e în regulă. După cum spunea George Bernard Shaw: „Toate adevărurile mari încep ca blasfemii”. Destul cu manipularea minții, destul cu impunerea gândirii, destul cu pedepsirea celor care spun adevărul. Eretici, uniți-vă!
Preluare: Reacționarii / Autor: Brendan O’Neill
