„Păstraţi-vă graiui, portul şi obiceiurile cele vechi româneşti, pentru că acestea sunt temeliile întregii naţii româneşti”

În 1930, membrii marcanți ai culturii și societății române, la acea vreme România Mare observând avansul noului limbaj de afaceri „corporatez” și influența de limbă engleză, semn că aceste damblale au existat și atunci, au semnalat pericolul pe care îl reprezintă semidoctismul pretențios al noii limbi, rongleza. Astfel în 5 octombrie 1930 în ziarul «Universul» apărea un articol intitulat «Cele zece porunci ale poporului român»:

1. Daţi copiilor voştri nume românesc!..

2. Păstraţi-vă graiui, portul şi obiceiurile cele vechi româneşti, pentru că acestea sunt temeliile întregii naţii româneşti..

3. Limba românească este o moştenire din bătrâni şi totodată o avere care nu trebuie să se piardă niciodată..

4. Adunaţi toate scrierile precum şi toate poeziile, cântecele, chiuiturile, basmele şi proverbele româneşti, ca nu cumva să se piardă, daţi-Ie de Ia gură la gură ca să le ştie fiecare..

5. Păstraţi-vă legea ortodoxă, bisericile precum şi toate lucrurile din vechime..

6. Nu uitaţi la orice pas sau lucrare, că sunteţi Români. Cumpăraţi tot ce vă trebuie numai de la Români..

7. Fiţi mândri dacă sunteţi în stare de a învăţa pe alţii a vorbi limba cea frumoasă- românească..

8. Fiţi mândri de poporul românesc, pentru că el este unicul care a luptat cu toate liftele păgâne pentru a păstra graiul românesc moştenit din vechime..

9. Ajutoraţi tot ce simte adevărat româneşte..

10. Ca buni români nu uitaţi niciodată de Dumnezeu, pentru că numai prin credinţa în El s-a păstrat binele întregii Românii…