Este stupefiantă incapacitatea intelectualului-politician român de a simți ca om liber și de a se adresa celorlalți, românii ca popor, văzându-i ca oameni liberi. De aceea, deși ei descriu uneori corect problemele, nu le pot vedea cauzele și se simt incapabili să formuleze soluții. Oricât de bine ținut în frâu, setul mental elitist și etatist iese la iveală.
Cred că intelectualii, în general, cei români cu atât mai mult, nu iubesc omul comun, se tem de el, de libertatea lui potențială, se simt inadecvați fără pompă, morgă și ștaif „stilistic”. Primul lucru la care trebuie să renunțe „devotații” este concepția elitistă a rostului, locului și rolului lor!
Apoi: singularizarea României, ca un caz extrem, este greșită. Există forme de patologie etatistă, România e unul dintre ele, cu trăsături specifice. Atât. Azi, țări precum Canada, Australia, Noua Zeelandă, Austria, Olanda sunt regimuri totalitare cu o mască de legitimare „democratică”. Generalul Christian Blanchon i-a omagiat pe nevaccinabili printre care, după Serbia și Bulgaria, românii sunt la loc de frunte (58%). Asta indică nivelul de imunitate al românilor față de mirajul etatic, absent la cei ce le vorbesc de sus! Avem cu ce să ne mândrim!
Miza libertății nu se mai joacă în occident, Occidentul e Titanic, Occidentul este o impostură, dar setul mental elitist și etatist e orb la asta. Filozoful-rege (președinte) nu pare să înțeleagă construcția aberantă a statului asistențial de după Bismark, pare încă sub vraja statismului iluminat habsburgic, nu pare să vadă că aceste modele etatice sunt falimentare și în curs de auto-eliminare de pe scena istoriei.
Orice stat este construit în jurul unui nucleu de psihopatie, căci asta înseamnă poziționarea manipulativă față de proprii cetățeni manifestă în pornirea de a pune mâna ba pe morcov, ba pe bâtă, când aceștia se împotrivesc, fățiș sau tăcut, la „opera” de inginerie socială. Acest lucru a devenit manifest oriunde în lumea occidentală și imposibil de ignorant din 2020 încoace: covid, decarbonizarea/demetanizarea, propaganda războinic-imperială Rusia/Ucraina.
Apoi: să învețe cum sunt de felul lor cei cu care vorbesc, românii. Dan Puric îl citează pe Petre Pandrea, „sufletul românilor este anarhic”. Mefiența față de stat, față de instituții este o trăsătură națională și aceasta trebuie preluată și folosită ca inspirație în sens constructiv, de afirmare. Ceea ce sufletul românesc afirmă, nu e nimic altceva decât învățătura centrală a liberalismului adevărat, cel clasic, nu impostura care se prezintă azi sub acest nume.
Statul trebuie dat înapoi. Un popor puternic, liber, există când statul este mic. Puterea trebuie returnată românilor, ca indivizi, ca orașe, sateși comunități, organizărilor lor voluntare (și nu „societatea civilă” la comandă, plătită pe șest de stat, de UE, de Soros), bisericilor lor (pe care ei trebuie să le finanțeze, nu statul!). Banii din care trăiește parazitar statul mare, din ce în ce mai mare, trebuie lăsați în buzunarele celor care îi crează, prin munca lor. Impozitul pe venit trebuie abolit, nu doar „redus”: până în secolul XIX era inconcevabilă taxarea mai mare de 10% (își amintește cineva zeciuiala?), iar oamenii aceia se numeau șerbi, iobagi și clăcași! Impozitul pe proprietate, considerat încă de Cicero ca o expresie de aservire a cetățenilor, trebuie, de asemenea, abolit. Statul mic înseamnă statul la „cură de slăbire” a funcțiilor pe care ilegitim și le atribuie. Singurele funcții legitime sunt legea (simplificată), poliția (eticizată), apărarea (întărită), identitatea (apărată). Tot restul, zecile de ministere, sutele și miile de departamente și birouri, tentaculele unei caracatițe care nu e descrisă probabil în nici o organigramă, trebuie tăiate, definanțate brusc, fără șansă de rezistență sau luptă.
Cred că domnul Marga are inima la locul ei. Dar știm că bunele intenții nu ajung, ba conduc de-a dreptul în iad! Statul mare nu poate fi „reformat”, „optimizat”, „moralizat”. Meritocrația nu se obține prin comisii „evaluative”, selecție la vârf, un președinte-filozof care are monopol asupra discernământului. Meritocrația este o funcție a puterii de responsabilizare politică de către cetățeni (accountability), iar aceasta este funcție de _descentralizare. Virtutea politică este cu atât mai mare, cu cât e la scară mică, locală. Decenii în urmă, Diaconescu, țărănistul, se opunea votului nominal, pe motiv că „românii nu sunt pregătiți pentru asta”. Până în ziua de azi românii sunt forțați să aleagă listele de partid, în loc de indivizi! Aleșii la toate nivelurile sunt controlați de elitele de partid, nu de cetățeni!
Toate soluțiile specifice decurg dintr-un singur izvor: iubirea de români în ceea ce pot ei deveni și face dacă sunt lăsați în pace. „Devotați”, redați românilor libertatea!
Autor: Outis
Articol scris ca replică la:
Istoricii din țară consemnează că România ultimelor decenii a înregistrat cea mai gravă prăbușire din istoria ei în timp scurt. Jaful resurselor ei, scrie un analist de peste Ocean, depășește perioada fanariotă. Privatizarea a fost înțeleasă ca devalizare, democrația a fost ruptă de răspundere, politica externă se practică abandonând interesele țării – spun până și parteneri externi. După raportări, România înregistrează creștere economică și de PIB, dar sărăcia este cea mai mare în Uniunea Europeană (38% cetățeni sunt la marginea sărăciei). Traiul cotidian este pe datorie, îndatorarea externă, record. Mortalitatea în pandemie a fost procentual cea mai mare în Europa, analfabetismul funcțional este cel mai ridicat, aproape 50% dintre gimnaziali nu înțeleg ce învață, România are cel mai mic consum de carte pe cap de locuitor. În schimb, ea întreține privilegii și inechități fără seamăn în Europa (Citește mai departe…)
