„Încercați să fiți liberi: veți muri de foame”
Emil Cioran
Am ales să încep cu acel citat din Cioran pentru că acesta conține esența ideii pe care vreau s-o dezvolt. Cei mai mulți oameni nu au nici cea mai vagă idee despre dimensiunea spirituală a libertății. Percepția comună este că dacă ești lăsat să te hrănești, să te adăpostești… și, eventual, să exprimi ceea ce nu deranjează prea tare… în liniștea sistemului social… ești liber. Nu prietene! Tu nu ești liber. Tu ești doar tolerat să exiști. Atât… și nimic mai mult. Și nu vei fi tolerat decât atâta timp cât îți joci cumințel rolul tău social. Ești precum un câine care se mișcă exact atât cât îi permite lanțul. Toate instituțiile sociale, cu regulile și restricțiile lor, reprezintă lanțul tău. Joci exact după cum ți se cântă… că altfel, vorba lui Cioran: mori de foame.
Unii dintre voi, care au ajuns la nivelul de a conștientiza starea de servitute pe care o impune societatea individului uman, visează la o reîntoarce la natură și la regulile ei simple. Zău? Simple… ziceți? Haideți să vă fac mintea să explodeze, vreți? Liberi tot nu sunteți… faceți ceea ce natura vrea să faceți! Iar acolo e și mai dur ca în societatea umană, pentru că acolo funcționează legea celui mai tare. Ăl’ de-i mai tare face regulile. Așa cum vrea el. Punct!
V-ați prins? Nicăieri nu ești liber! Primii creştini ştiau cu precizie faptul că suntem cu toții prizonieri într-o lume extrem de crudă şi violentă… de aceea au fost etichetați ca eretici de către biserică şi, pur şi simplu, suprimați. Ei ştiau foarte bine că întreaga lume este un fel de închisoare, si că unica (dar unica!!!) alternativă de a evada este Împărăția lui Dumnezeu. Interesul bisericii, ca instituție socială (pentru că asta este!), nu este să-l facă pe creştin conştient de starea sa de sclavie într-un univers decăzut… ci să-l facă un membru integrat, supus, cuminte şi productiv al lumii.
În primele texte creştine (vezi Evanghelia după Toma) se spune cu subiect şi predicat că Împărăția lui Dumnezeu e ceva total diferit de lumea asta. În această lume trebuie să te bați pentru interesele tale. În societate trebuie să te bați pentru o poziție privilegiată, sau doar liniștită, în sistem. Iar în natură trebuie să te bați ca să supraviețuiești… Și, nu știu cum să-ți spun, dar viața se hrăneşte cu viață… deci violența şi răutatea sunt inevitabile. La concluzia asta a ajuns şi Cioran. Şi nu ai cum să evadezi… pentru că trebuie să-ți hrăneşti trupul. Eşti forțat să te „integrezi” şi să participi la ciclul social: ocupă tu poziția, ca să n-o ocupe altul în locul tău… Și, evident, să participi la ciclul natural: ucide pentru a mânca… ia tu resursele, înainte să le ia altul… bate-te cu ferocitate pentru a-ți promova interesele tale şi ale familiei tale genetice. Şi aşa mai departe… Astea sunt regulile lagărului în care trăim.
Din păcate, oamenii încă mai vor să creadă că trăiesc într-o lume „minunată” pe care o putem face „mai bună” prin dragoste şi bunătate. Nu. Nu putem! Va trebui să vă hrăniți… şi o să ucideți pentru asta. Apropos, aviz vegetarienilor; şi când ucizi o plantă, tot violență se cheamă că este. Până şi plantele se ucid între ele pentru apă şi soare! Iar când resursele de hrană vor fi insuficiente… ia ghiciți; ce veți face cu semenii voștrii? Nu vreau să vă spun eu, dar voi ştiți foarte bine…
Nu aveți decât două alternative. Prima: vă integrați în lumea în care trăiți şi participați la ciclul viața se hrăneşte cu viață. A doua, şi unica posibilă pentru creştinii adevărați: evadați în Împărăția lui Dumnezeu. Nu există cale de mijloc… fie că vă place să admiteți sau nu!
Am să v-o spun cu subiect și predicat: omul are o esență divină. Omul nu aparține lumii acesteia. Locul omului nu este aici. Știu că vă place să vă iluzionați că trăim într-o lume minunată și că vreți să vă integrați în ea. Am o veste proastă pentru voi: cu cât încercați mai mult, cu atât veți suferi mai mult. Asta voia să spună și Cioran…
PS: Știu că majoritatea dintre voi vă veți inflama din cauza postării acesteia. Dar știți foarte bine că mie nu-mi pasă… Adevărul oricum nu se schimbă dacă cineva se supără sau nu. Faptele rămân tot fapte, indiferent dacă noi vrem să închidem ochii și să le negăm…
Autor: Artin Side
