Ce se întâmplă în Africa?

0

În urmă cu puţin timp v-am prezentat harta lui Zbigniew Brzezinsk,y spunându-vă atunci că „Africa este extensia megacontinentului nostru (Eurasia)”. Analiza pe care am făcut-o atunci se dovedeşte acum de actualitate, deoarece arată limpede că ceea ce se petrece în Africa este un efect al schimbărilor iremediabile de care are parte lumea în întregul său.

Lovitura de stat din Niger a părut pentru mulţi din altă lume. Sunt oameni care n-au habar că Niger şi Nigeria sunt două ţări diferite. Şi, din păcate, sunt şi mai mulţi care n-ar putea arăta pe hartă unde sunt situate aceste ţări. De ce spun „din păcate”? Pentru că devine din ce în ce mai clar că schimbările profunde care se petrec acum acolo se vor dovedi colosal de grele în ecuaţia geopolitică a viitorului.

După cum bine ştiţi, o lovitură de stat într-o ţară africană n-a reprezentat niciodată o provocare pentru opinia publică. Pe cine interesează că se ceartă nişte sărăcii periferice? Pe nimeni, desigur. Doar că atunci când de respectivele sărăcii depinde stabilitatea ta, brusc subiectul capătă valoare.

Probabil cunoaşteţi că Africa este un continent plin de resurse.

(Notă: „Generația mea nu înțelege acest lucru: cum poate Africa, care are atât de multă bogăție, să fie cel mai sărac continent din lume astăzi?” – a spus Ibrahim Traore, președintele Burkina Faso). Dacă în perioada sclavagismului nord-american, Africa furniza sclavii Noii Lumi, odată cu „modernizarea lumii” acelaşi continent amărât a devenit furnizor de materii prime ieftine. Ceea ce vedem acum pe continentul African nu sunt simple lovituri de stat, ci adevărate revoluţii de eliberare.

Da, în secolul XX au mai fost mai multe „revoluţii” de eliberare şi decolonizare a Africii, doar că toate acele făcături n-au fost decât praf în ochi, menite a menţine statutul colonial al Africii. Statele care „se eliberau” de fapt intrau într-un context colonial din punct de vedere economic, ajungând furnizori de materii prime ieftine pentru cei bogaţi.

V-aţi întrebat însă de ce acum situaţia din Niger a devenit atât de expusă? Răspunsul pe care nu-l cunoaşteţi este acela că acolo erau parcaţi soldaţii francezi alungaţi din Mali. Care soldaţi erau o garanţie pentru „buna funcţionare” a exporturilor către Franţa. De asemenea, tot acolo se află nişte „puncte de control” ale „pacificatorilor” americani, puncte pe care noua conducere a Nigerului le vrea extirpate. Iată aşadar adevărata natură a conflictului din Niger: eliminarea hrăpăreţilor din afara ţării care, sub stindardul „menţinerii democraţiei”, nu fac altceva decât să jefuiască şi să menţină spectrul sărăciei. De altfel, puteţi vedea inclusiv la noi ce înseamnă cu adevărat democraţia: calea cea mai scurtă de a pune la putere paiaţe proaste precum Plăvanul, Ciolacu, Ciucă s.a.m.d. în vederea protecţiei furtului generalizat exercitat de (încă) şmecherii lumii.

Nigerul este o sursă importantă de materii prime şi tocmai acesta este motivul pentru care lovitura de stat a fost atât de aspru criticată. De altfel, violenţele asupra sa sunt abia la început. Nigeria – ţară aflată sub ocupaţie americană – a oprit energia electrică furnizată pe bază contractuală Nigerului. Organizaţiile politico-economice africane manipulate de SUA au anunţat că vor porni un război împotriva noului regim instaurat în Niger. Chiar şi Europa – manipulată din spate de Franţa, care-şi vede pământul fugindu-i de sub picioare – a anunţat că s-ar putea alătura unei „misiuni de pace”, doar că totul s-a calmat în momentul în care mai mulţi vecini de-ai Nigerului au anunţat că vor intra direct în conflict dacă cineva va interveni din afară. Extrem de vocală a fost Algeria care a mers chiar mai departe spunând că dacă Nigerul va fi atacat de Franţa, Algeria va ataca Franţa. Chiar dacă pare o situaţie debalansată din punct de vedere militar, vă spun să nu judecaţi cu superficialitate, deoarece nu ştiţi cum vor reacţiona cei aproximativ 30% dintre „francezii” având origini africane.

Cu siguranţă vă întrebaţi cum de statele Africane preferă Rusia? Există chiar şi un forum de o importanţă colosală desfăşurat anual în Rusia, unde statele Continentului Negru sunt reprezentate la cel mai înalt nivel. De fapt, e vorba de un nou suflu care se remarcă în Africa. Vechii colonişti sunt alungaţi de forţele eurasiatice care încep să se impună în lume şi care aduc un cu totul alt context. Pe de o parte avem China, care e interesată în special de coasta estică a Africii, iar de partea cealaltă Rusia, care e interesată de întreg continentul. În timp ce China vine cu o cooperare oarecum inspirată din fostul context colonial (investiţii în infrastructură contra materii prime contractate pe termen lung), Rusia vine cu un cu totul alt concept, mult mai corect pentru ambele părţi. Fiind vorba de o ţară care nu are foame de resurse, Rusia e interesată mai mult de stabilirea unor legături politico-economice, aşa cum face cu Iranul. Aşadar, nu are intenţia de a jefui economiile respective, ci de a le atrage într-o alianţă a deţinătorilor de resurse care să scoată preţul corect pe metariile prime.

Pentru occidentali strategia eurasiatică de acaparare a Africii, dublată fiind şi de dorinţa ţărilor africane de a intra în paradigma euarasiatică, este probabil cea mai proastă veste posibilă. După cum se vede limpede, atât ţările relevante din punct de vedere al resurselor, cât şi cele relevante din punct de vedere economic (China, India, etc.), fac parte dintr-un bloc uniform în ceea ce priveşte interesul comun. Acestui bloc i se contrapune blocul Occidental care nu are nici resurse şi nici economie, după cum limpede putem observa de la o zi la alta. Singurul domeniu relevant în care Occidentul mai are forţă este cel militar, dar, după cum ne arată conflictul din Ucraina, nici acolo nu mai stă grozav.

Probabil meciul cel mai dur urmează a se da în zonele coastei de vest africane. Senegal, Coasta de Fildeş, Ghana şi Nigeria, Camerun, Congo (cele două) au parte de mişcări interne profunde care, chiar dacă nu se văd, există. Ceea ce vedem în Niger e abia începutul. Treptat, mişcări similare se vor vedea în întreaga Africă. Iar contextul actual le este unul favorabil.

De asemenea, trebuie să menţionez că investiţiile în acele zone sunt deosebit de riscante, însă, pe termen lung, se vor dovedi extrem de profitabile. Iată de ce ruşii şi chinezii investesc fără să se uite la bani. La urma urmei banul e un nimic, pe când investiţia de acolo rămâne şi de întors se va dovedi că se întoarce exponenţial.

P.S.: Câteva date necesare pentru înţelegerea situaţiei. Nigerul este o componentă esenţială a alimentării cu uraniu a celor 56 de reactoare funcţionale ale Franţei. De asemenea, 25% din uraniul având ca destinaţie Uniunea Europeană provine din Niger. Susţinerea „internaţională” a fostului preşedinte Mohamed Bazum, „ales democratic”, este dată de poziţia sa pro-franceză. De altfel, pentru cei care au în cap ideea că militarii au venit prin forţă la putere, sunt sugestive imaginile din capitala ţării, Niamey, unde oamenii au ieşit în număr imens pe străzi, susţinând redirecţionarea ţării către BRICS.

Niger şi dezvoltările ulterioare

Situaţia se complică accelerat în Niger. Nu-mi dau seama de când este proiectată mişcarea pe care am văzut-o, dar cert este că a lovit puternic în interesele occidentale de acolo. Ieri (pe 3 august 2023 – n.), NSC (Consiliul Naţional pentru Salvarea Patriei) a luat (previzibil) decizia încheierii unilaterale a tuturor tratatelor de asistenţă militară cu Franţa, cerându-le macroniştilor să părăsească de urgenţă ţara. De remarcat este că Franţa are aproximativ 1.500 de militari acolo, o parte a lor fiind militarii retraşi din Mali care staţionau „prieteneşte”.

O altă forţă cu prezenţă militară acolo este …SUA. Cu toate că şi-au eliberat o mare parte a personalului diplomatic, americanii au declarat că cei 1.100 de militari vor continua să rămână staţionaţi în Niger, că aşa e cu democraţia; nu se poate face fără o bază militară a „farului democratic al umanităţii”. Aşa că, pentru a continua „garantarea democraţiei”, americanii îşi menţin soldaţii. De altfel, pe măsură ce timpul va trece, acea forţă se va dovedi din ce în ce mai de nesuportat pentru localnici. Probabil militarii americani aşteaptă semnalul de atac, iar reprezentanţii juntei miliare ştiu bine asta.

Ca idee, ieri (3 august 2023 – n.) a apărut în Washington Post o scrisoare deschisă de-a lui Mohamed Bazoum, fostul preşedinte al Nigerului, care în prezent se află în arest (o fi trimis telepatic scrisoarea?). În cunoscutul limbaj de lemn diplomatic, Bazoum cere SUA şi celorlalte naţiuni să intervină în Niger pentru a-l reinstaura preşedinte. Frumos, expresiv, dramatic! Aproape că-mi dau lacrimile.

Chestiunea este una formală, pentru a da greutate şi „justificare” mişcării militare care oricum e în curs de pregătire. Aşa cum bine ştim, SUA nu vrea să intervină direct, întrucât le sunt deja legendare „competenţele”. Aşa că pregătesc un proxy, fix ca în Ucraina.

Probabil aţi auzit la ştiri despre ultimatumul dat de ECOWAS juntei militare din Niger. Toate fătucile şi-au ţuguiat buzele impresionate de justeţea „forţelor democratice”. Doar că întreaga chestiune e de râsul curcilor. ECOWAS este Comunitatea Economică a Statelor din Vestul Africii. Aşadar, o organizaţie strict economică dă ultimatum militar unui stat membru. Ştim că americanii nu-s foarte mintoşi, dar când se mai şi combină cu idioţii utili pe care-i pun în funcţii pompoase în statele ocupate, ies la iveală isteţimi tembele de tipul celor deja amintite.

De altfel, structura atacului asupra Nigerului este deja creionată. De împins va fi împinsă la înaintare Nigeria. Statul african menţionat este aflat sub o puternică ocupaţie americană ca efect al resurselor bogate de care dispune. Puterea a fost cimentată la începutul anilor 2000 prin transferul de nigerieni din SUA în statul african. Prezentaţi ca persoane „care au reuşit în străinătate şi care au studii la universităţi americane de prestigiu” – schemă utilizată la noi în cazul USR – aceştia au preluat frâiele puterii organizând „democratic” ţara. Astfel, s-a putut face infuzie de democratice baze militare americane, iar resursele ţării au început să fie jefuite ca la carte, cu legea-n mână! Desigur, pentru a-şi desăvârşi jaful, americanii au organizat şi dotat armata locală, menită a lupta împotriva „duşmanilor poporului” şi având la conducere idioţii spălaţi pe creier, intens preparaţi în laboratoarele spionajului militar american.

Acum Nigeria urmează să fie împinsă la război împotriva Nigerului. Aparent este o luptă extrem de debalansată, cunoscut fiind că Nigeria este cea mai mare putere militară din zonă. Pot exista însă oricând surprize. Repet: încă nu ştiu de când este pregătită lovitura militară din Niger! Dacă e pregătită de ceva mai mult timp – şi semne care să ne sugereze asta sunt destule – cel mai probabil există şi forţe paramilitare care vor interveni acolo. Oricum, ca idee, am informaţii proaspete care vorbesc despre o reactivare marginală a conflictului dintre cele două puteri libiene care controlează fiecare câte jumătate din ţară.

După cum bine ştiţi, puterea în Libia se împarte între conduucerea susţinută de turci şi cea susţinută de ruşi. Fiecare parte controlează jumătate din ţară şi în zonele ruseşti se văd deja deplasări de maşini de transport „mărfuri” cu destinaţia Niger, în timp ce, brusc, autorităţile din zona controlată de tuci relansează atacuri – deocamdată de mică intensitate – asupra adversarilor.

Fără doar şi poate, în cazul unei agresiuni asupra Nigerului, Wagner îşi va face apariţia în zonă. Având un know how extins şi o largă bază de selecţie, Wagner este probabil cea mai de temut forţă militară de acolo. Iată probabil şi explicaţia pentru care Prigojin a fost fotografiat relaxat la forumul Rusia-Africa.

Observaţi limpede cât de tensionată este situaţia din zonă, pe măsura intereselor exponenţiale. Posibil ca într-un timp foarte scurt să vedem pornită o acţiune militară acolo, ceea ce e o veste extrem de proastă pentru Zelenskyi. Deja SUA încep să trateze cu parcimonie criza ucraineană, redirecţionând bani în direcţia viitorului război din Africa. Doar că estimez o chestiune care se va complica teribil în viitorul apropiat. Posibil ca Rusia să folosească Africa pentru proiectarea propriei puteri şi pentru „tratarea” buboiului ucrainean. Însă este doar un prim pas. Ceea ce pot spune este că Rusia vrea răzbunare şi urmează să vedem un război proxy în apropierea SUA. Cei care credeau că vor epuiza Rusia într-un război precum cel din Ucraina şi-au făcut extrem de greşit calculele. În curând, împăratul va fi atacat în propriul palat.

Preluare: Trenduri Economice / Autor: Dan Diaconu

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.