O serie de grupări bolşevice, compuse din maxim 5.000 de puşcaşi, 30.00 de călăreţi şi 10 tunuri, s-au infiltrat, în noaptea de 19/20 ianuarie 1919, desfăşurând acţiuni militare în nordul Basarabiei, în contextual în care nu au recunoscut Unirea Basarabiei cu Vechiul Regat.
În perioada 28 ianuarie – 1 februarie 1919, armata română a restabilit ordinea în nordul Basarabiei, unul dintre ofiţerii care s-au remarcat cu acest prilej fiind colonelul Victor Tomoroveanu, comandantul Regimentului 37 Infanterie «Alexandru cel Bun». Luptele au generat pierderi bolşevicilor de cca. 400 de oameni, iar armata română a înregistrat la capitolul morţi un general (Stan Poetaş), doi ofiţeri şi 148 de soldaţi.
La câteva luni de la provocările de la Nistru, Ungaria, condusă de regimul comunist al lui Béla Kun, a atacat România, trecând linia de demarcaţie la 15 aprilie 1919. Intenţia a fost de a ocupa Transilvania, în momentul în care se ştia că veteranii campaniilor din 1917 au fost lăsaţi la vatră. Trupele române din Transilvania, conduse de generalul Gheorghe Mărdărescu, au primit ordinul de a ataca pe tot frontul, ocupând Budapesta, la 4 august 1919 şi defilând pe străzile capitalei ungare.
În timpul luptelor au murit peste 3.000 de militari români, unul dintre aceştia fiind colonelul Victor Tomoroveanu, în calitate de comandant al Brigăzii 2 Infanterie. Acesta a fost distins post-mortem cu Ordinul «Mihai Viteazul», pentru elanul cu care a condus Brigada a 2-a Infanterie în luptele cu maghiarii din oraşul Kenderes. Fiind depăşit numeric de inamic, colonelul Victor Tomoroveanu s-a poziţionat cu arma în mână în fruntea brigăzii sale, pornind la atac şi căzând vitejeşte pe câmpul de luptă.
Corpul neînsufleţit al colonelului Tomoroveanu a fost exhumat la iniţiativa Diviziei 2 Vânători, fiind reînhumat în Cimitirul eroilor Rulikovski din municipiul Oradea.
Citește și:
În noiembrie 1918, evreul Bela Kuhn (originar Cohen) luase puterea la Budapesta instaurând o republică sovietică, în acelaşi timp în care alţi evrei făceau eforturi susţinute în același sens în alte ţări:Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht (Germania), Emma Goldman (SUA), Victor Adler şi Friedrich Adler (Austria) şi alţii, toate ţările europene având în fruntea partidelor comuniste aproape numai evrei. Rusia fusese deja supusă şi aici se producea ”transformarea revoluţionară” spre înstăpânirea totală a popoarelor din acest vast spaţiu unei clici lărgite de evrei (Citește mai departe…)
