La distanță de un an, între 1975 și 1976, Sean Connery a făcut două filme remarcabile. Îndrăznețe în sensul nesăbuit al cuvîntului. Mă rog, nu el a îndrăznit, ci regizorii, niște nesăbuiți legendari. În 1975, sub bagheta lui John Huston, acel John Huston, unicul și singurul și irepetabilul John Huston, Connery a jucat în The Man Who Would Be King, alături de Michael Caine. Unul din cele mai puternice roluri ale sale. Și dintre cele mai cunoscute.
La un an după, tot Connery face un film mult mai puțin cunoscut, dar la fel de remarcabil, în felul său. Robin and Marian, în regia lui Richard Lester. Alături de unica, legendara, irepetabila Audrey Hepburn. El Robin, ea Marian.
Nu vă povestesc filmul. Nu numai că nu vreau, ca să nu vă stric bucuria. Dar și dacă aș vrea, nu am cum. Filmul e dincolo de intenția narativă, dincolo de subiect, dincolo de costume. Filmul este despre cu totul altceva decît ați putea să vă închipuiți atunci cînd vă spun că e unul din multele filme avîndu-l drept subiect pe Robin Hood.
Da, în mod formal filmul este despre Robin Hood. Nu, nu Robin Hood este subiectul filmului. El e doar pretextul. De la el începe. Dincolo de el, dincolo de săgeată și de pădurea din Sherwood.
Filmul este despre viață. Și despre deciziile luate la tinerețe. Și despre nesăbuință. Și despre sacrificiul iubirii pe altarul faimei. Și despre eșec. Și despre iubire. Și despre prețul plătit pentru iubire. Și mai ales despre, îndeosebi și doar despre bătrînețe.
Nu vă recomand să-l vedeți. V-aș strica atît seara, cît și o bucată semnificativă de viață. Rămîneți cu filmele proaste de acum, care nici măcar să spele pe creier cum trebuie nu mai sînt în stare, cum o făcea dragul de Hollywood pe vremuri. Tinsel Town? O umbră a ceea ce a fost cîndva.
Păcat. Asta e. They don’t make them like that anymore.
PS: Să vă mai spun că la un an după, Connery iar a jucat într-un film legendar: A Bridge Too Far? Voi vă puteți închipui cum e să trăiești într-o vreme în care anul ăsta se face The Man Who Would Be King, la anul iese Robin and Marian și peste doi ani același actor joacă în A Bridge Too Far? Trei ani la rînd, trei capodopere? Pur și simplu nu ne putem da seama. Mintea se sparie. Neuronul se chircește de frică și de rușine.
Doamne, ce vremuri au fost alea…
Autor: Mirel Palada
La 25 august 1930, Fountainbridge, Edinburgh, Regatul Unit s-a născut actorul Sean Connory, care a decedat pe 31 octombrie 2020, la vârsta de 90 de ani.
Actorul scoţian Sean Connery, apreciat în lumea celei de-a şaptea arte pentru interpretările unice, inclusiv a cunoscutului personaj James Bond, s-a născut la 25 august 1930, într-o suburbie a oraşului Edinburgh, într-o familie de condiţie modestă, de muncitori. Ulterior, avea să declare că „eram foarte săraci (…) dar n-am ştiut niciodată cât de săraci pentru că aşa era toată lumea acolo”.
A urmat şcoala primară Tollcross, unde şi-a uimit dascălii cu aptitudinile sale matematice deosebite. De îndată ce a învăţat să citească, a devorat toate cărţile care-i picau în mână. Având şi un frate mai mic, Sean a fost nevoit să lucreze încă din copilărie, iar la o vârstă fragedă a renunţat la şcoală pentru a se angaja cu normă întreagă.
La 16 ani, s-a înrolat în Marina Regală Britanică, unde, la fel ca alţi tineri, şi-a făcut două tatuaje, care reflectă angajamentele sale: familia şi Scoţia natală. Unul dintre ele este dedicat părinţilor: „Mum and Dad”, iar celălalt Scoţiei, „Scotland Forever”
După trei ani, o criză de ulcer a pus capăt carierei în serviciul Marinei. A revenit la Edinburgh, unde a lucrat în domenii diferite, printre altele ca zidar sau ca salvamar. A petrecut mult timp practicând culturismul, ceea ce l-a propulsat în competiţia Mister Universe, în 1950, unde a obţinut locul al III-lea. A fost remarcat şi i s-a propus să se alăture corului pentru musical-ul «South Pacific».
Succesul a venit după opt ani, când a fost distribuit în «Another Time, Another Place» (1958), unde a avut-o alături pe Lana Turner, iar după alţi patru ani, în rolul care l-a consacrat, al agentului James Bond, jucând în şase filme conturate în jurul personajului: «Dr. No» (1962), «Goldfinger» (1964), «From Russia, With Love» (1964), «Thunderball» (1965), «You Only Live Twice» (1967) şi «Diamonds are Forever» (1971).
Au urmat alte roluri, precum: «Murder on the Orient Express» (1974), o adaptare a romanului poliţist al scriitoarei Agatha Christie; «The Man Who Would Be King» (1975), o adaptare după povestirea lui Rudyard Kipling; filmul romantic medieval «Robin and Marian» (1976), «The Great Train Robbery» (1979), «Time Bandits» (1981), filmul SF «Outland» (1981). Revine, în 1983, la rolul lui James Bond, dar într-o abordare mai matură şi mai înţeleaptă, în «Never Say Never Again». În 1986, a jucat în filmul «The Name of the Rose» (1986), iar un an mai târziu, în «The Untouchables» (1987), care-i aduce premiul Oscar pentru cel mai bun rol secundar, în 1988. În 1989, a interpretat rolul tatălui personajului principal din pelicula lui Steven Spielberg, «Indiana Jones and the Last Crusade» (1989).
Anii ’90 i-au adus roluri în filme remarcate în box-office-ul nord-american, precum: «The Hunt for Red October» (1990); «Robin Hood: Prince of Thieves» (1991); «Medicine Man» (1992); «Rising Sun» (1993); «First Knight» (1995); «Just Cause» (1995); «Dragonheart» (1996); «The Rock» (1996); «The Avengers» (1998), cu Ralph Fiennes şi Uma Thurman. În 1999, Connery a semnat producţia filmului «Entrapment», în care a şi jucat, alături de Catherine Zeta-Jones. Anul 2000 i-a adus ceea ce unii consideră a fi unul dintre cele mai bune filme în care a jucat, «Finding Forrester», indică seanconnery.com, iar în 2003, a interpretat rolul principal în «The League of Extraordinary Gentlemen». În 2006, actorul şi-a împrumutat vocea pentru un personaj din lungmetrajul animat «Sir Billi the Vet».
Îmbrăcat în costumul tradiţional scoţian, Sean Connery a fost înnobilat cu titlul de Sir, în cadrul unei ceremonii organizate la Palatul Holyrood din Edinburgh, de regina Elisabeta a II-a, în iulie 2000. A primit, în iunie 2006, premiul Institutului American de Film pentru întreaga activitate, devenind astfel cel de-al 34-lea actor distins cu acest premiu. Sean Connery a mulţumit audienţei pentru „o noapte a naibii de frumoasă” şi a declarat că „Mi-am început cariera la numai 5 ani şi mi-a luat 70 de ani să înţeleg asta. Atunci am învăţat să citesc, şi fără cărţile şi scenariile pe care le-am citit nu m-aş fi aflat în faţa voastră”. Preşedintele AFI, Howard Stringer, l-a numit atunci pe Sir Sean Connery „un artist de cel mai înalt rang”, adăugând că, „deşi este considerat creatorul unuia dintre cei mai mari eroi de film din toate timpurile (James Bond), talentul său actoricesc transcede rolurile pe care le-a avut în cursul carierei”. În octombrie 2006, Sean Connery a primit, la Opera din Roma, premiul «Marcus Aurelius», ce recompensează cariera unui actor, sub forma unui mic trofeu din aur reprezentându-l pe împăratul roman Marcus Aurelius pe calul său de luptă.
Sean Connery s-a căsătorit, în 1962, cu actriţa australiană Diane Cilento, cu care a avut un băiat, Jason. În 1973, cei doi au divorţat. Connery s-a recăsătorit cu artista de origine franco-marocană, Micheline Roquebrune, în 1975.
În 1989, la aproape 60 de ani, carismaticul actor a fost votat de Revista People „cel mai sexy bărbat în viaţă”. Atunci când a aflat de acest top, a replicat: „Ei bine, nu sunt prea mulţi bărbaţi sexy decedaţi, nu-i aşa?”. În 2006, la vârsta de 75 de ani, Sean Connery a fost votat cel mai sexy pensionar din Marea Britanie, într-un sondaj realizat de site-ul Tickbox, fiind considerat de peste 50% dintre persoanele chestionate drept cel mai atrăgător bărbat din Marea Britanie.
Sean Connery a donat mare parte din câştigurile sale pentru a susţine tinerii ce provin din medii defavorizate. A fost un militant activ pentru independenţa Scoţiei faţă de Marea Britanie, donând o mare parte din câştiguri şi Partidului Naţionalist Scoţian.
În 2008, a fost publicat volumul «Being a Scot» scris de Sean Connery şi Murray Grigor, producător de film şi prieten, care nu este o autobiografie a actorului, ci „un studiu detaliat, fascinant şi frumos proiectat al culturii şi identităţii scoţiene” (The Sunday Times).
