Uniunea Sovietică avea un mare organ legislativ fără putere reală, ales prin sufragiu universal, și un mic conclav care lua toate deciziile, numit Biroul Politic. Echivalentele românești erau Marea Adunare Națională și Comitetul Politic Executiv. Uniunea Europeană are un Parlament ales de toți cetățenii, dar lipsit de puteri concrete, și un mic grup neales, Comisia Europeană, care transează toate problemele.
În țările cucerite, sovieticii trimiteau comisari, care să îndrume guvernele-marionetă pe calea comunismului și să bată cu pumnul în masă. Nici ei nu aveau legătură cu votul cetățenilor, deși regimurile se intitulau de „democrație populară”. Deseori băteau cu pumnul în masă. Regele Mihai, laureat al marelui ordin Pobeda de către Stalin, susținea că un astfel de comisar, Andrei Ianuarievici Vâșinski, i-a trântit odată ușa atât de tare, că a căzut tencuiala.
Totuși nu țin minte ca în organigrama comunistă să fi existat un „Comisar pentru Egalitate”. Sigur, egalitatea era dezideratul proclamat al utopiei comuniste, care încă avea nevoi de nomenclaturiști mutați în vile naționalizate pentru a fi construită. Femeia bărbătoasă tip Ana Pauker era un prototip, dar comuniștii nu-și propuneau chiar anihilarea categoriilor naturii în numele egalității.
Ei bine, UE are un comisar pentru Egalitate, în persoana unei tovarășe-activist, Helena Dalli. Nume inspirat pentru o asemenea funcție supra-realistă. Din micuța Malta, Helena dă directive întregului continent. Ce o recomandă? La 17 ani și-a reprezentat țara la Miss World, după care a fost actriță în filmul «Justiție Finala» (ceea ce și încearcă să facă). Deci e un fel de combinație între Roberta Anastase și Volodimir Zelenski.
Interviul ei din Hotnews începe cu două întrebari retorice, care cică ascund stereotipuri „greu de digerat” pe care s-ar putea să le ai: „Ce-ți vine în minte când auzi că o fată joacă fotbal? Dar când auzi că un băiat se joacă cu păpușile Barbie?”. Uite asta nu-și propuneau comuniștii: să schimbe pionierilor pantalonii cu sarafanul, nici să le pună pampoane șoimilor patriei sau să le citească povești cu adulți perverși.
Comisia a lansat programul de luptă cu stereotipurile #EndGenderStereotypes. Noul program de succes după scoaterea becurilor luminoase din casă și a mașinilor ieftine, care nu iau foc de la sine, de pe străzi. O problemă identificată e că nu sunt destule femei în politică. Păi când a fost Viorica Dăncilă progresiștii ne-au zis că e prea proastă și trebuie înlocuită cu gânditorul Klaus, că e bărbat prezentabil. Ne trebuie mai multe Raluca Turcan, Norica Nicolai, Clotilde Armand, Maria Grapini, Alina Gorghiu… și lucrurile o să se îndrepte. Deși stăm foarte prost la reprezentarea femeilor care au fost bărbați. Bun, a fost Kovesi baschetbalistă, dar n-avem nici măcar o fotbalistă, nu mai zic o bărboasă în conducere!
De când e în politică, Helena Dalli a fost o campioană a ideologiei de gen, a transsexualilor și căsătoriilor pentru toți (deocamdată doar pentru toți adulții luați câte doi, dar se lucrează și la stereotipul de vârstă și de număr). Ne dă ca exemplu Malta, care, deși catolică, a votat, în 2014, parteneriatele civile. (E clar că noi am rămas în urmă de la calendar, cum știe și Bănescu). Dar interesant cum dacă iau politicienii dintr-o țară o decizie cu 9 ani în urmă ești înapoiat dacă nu-i imiți imediat; dar dacă decizia nu e progresistă, ca unele adoptate prin Ungaria sau Polonia, ești iliberal dacă îi imiți.
Fascinantă și metamorfoza feminismului. Venită în țara cu sute de mii de femei ale muncii cu vibratorul din vasta industrie de videochat, comisarul n-are nicio vorbă despre acest gen de folosire a tinerelor puternice și independente. În schimb, se preocupă de soarta amâratelor de prin parlament și guvern, marginalizate de misogini. Cu 30% femei în guvern suntem aproape, dar sub media europeană, de 33%. Acolo trebuie să ne străduim mai mult, zice. Iar în consiliile de administrație să ajungem la 40%, conform cotelor de gen comunitare. De viitoarea generație a Europei se vor ocupa bărbații cu păpușa Barbie.
Altă soluție avansată e promovarea femeilor de etnie romă. De ce nu? Un guvern de doamne cu Maria Câmpina, Sidonia, Sultana și alte ucenice ale Mamei Omida n-ar putea fi niciodată luat prin surprindere de evenimente.
Preluare: Reacțiunea
