Ce înseamnă să fii patriot?

0

Cu toate că este o noțiune vehiculată până la pierderea de esență, noțiunea de patriot nu este mai deloc înțeleasă în lumea de azi. Culmea, cea mai mare vină pentru chestiunea asta aparține așa-zișilor patrioți care nu fac nimic altceva în afară de a susține discursuri sforăitoare, menite a-i mișca pe proști. Din păcate, mișcarea începută în SUA de Trump, în mare parte se înscrie în acest curent al discursurilor și mai puțin al esenței patriotismului. O să încerc în rândurile care urmează să descriu pe scurt ce înseamnă cu adevărat a fi patriot. Aceasta, cel puțin, îi va ajuta pe cei de bunăcredință să separe grâul de neghină. Și cum acum neghina e dominantă, e nevoie mai mult ca oricând de cunoașterea principiilor reale care definesc un patriot autentic.

În realitate noțiunea e mult mai simplă decât sună în discursurile sforăitoare ale falșilor patrioți, ale celor care doar vor să profite de val. În esență, a fi patriot înseamnă a fi om. De ce? Pentru că patriotismul ține de firescul lumii. Un om se definește nu doar prin sine, ci suplimentar prin familia și comunitatea sa. Comunitatea este atât cea din jurul tău, ci și cea extinsă, formată din indivizii cu care te poți înțelege. A te înțelege nu înseamnă doar a avea aceeași limbă, ci și a avea obiceiuri similare, a rezona la aceleași evenimente s.a.m.d. Să luăm un exemplu: un român sau un francez sau un italian s.a.m.d. nu vor putea fi niciodată americani deoarece nu vor rezona cu data de 4 iulie. În timp ce pentru un american autentic 4 iulie e „o vibrație a inimii”, celorlalți le este absolut egal dacă-i 4, 7 iulie sau orice altă dată.

Revenind la noțiunea enunțată în paragraful anterior, aceea de a fi om, putem lesne înțelege că pentru a fi patriot nu trebuie decât să-ți asumi firescul vieții. Ești la fel de patriot și atunci când clamezi alături de ai tăi că „așa nu se mai poate”, dar și atunci când petreci împreună cu apropiații. Toate acestea le faci din instinct, nu ai nevoie de vreo educație specială, nu trebuie să-ți înșire cineva anumite „reguli care trebuie respectate”. Pornind de la realitatea expusă, ajungem la absolut toate trăsăturile care ne definesc pe noi ca oameni.

E limpede că tu, ca om, n-ai să ieși în public să-ți vorbești părinții de rău, n-ai să-ți înjuri străbunii. Știi bine că ești parte din fiecare dintre înaintașii tăi, că ceva din ei trăiește în tine, așa cum ceva din tine se va găsi în urmașii tăi. Tu ești parte a neamului tău, a nemuririi sale și de aceea a-ți ponegri înaintașii nu înseamnă altceva decât a te ponegri pe tine, ceea ce e stupid. Iată de ce a fi patriot înseamnă a-ți slăvi înaintașii, a fi mândru de ceea ce au făcut ei. Patriotul nu este un însingurat nici în lume și nici în afara ei. Așa cum aici ai rude, cunoștințe, prieteni, în afara lumii ai înaintașii, cei al cărui vârf acum ești tu, iar după moartea ta vor fi urmașii tăi. Iată de ce, a supraviețui și a te înmulți sunt instincte sănătoase: acesta țin, în sens restrâns, de propria ta nemurire, iar în sens larg de supraviețuirea comunității tale extinse. Într-un fel, nemurirea comunității extinse îi face și pe cei care, din varii motive, nu pot avea copii, să fie parte a idealului propriei nemuriri. Căci trăim nu doar prin noi înșine, ci și prin cei au părți din sângele nostru. De aceea nemurirea unui popor înseamnă și nemurirea tuturor celor care-au aparținut acelui neam.

Poate că pentru unii ceea ce am expus anterior poate ține de idealism, de abstract. Există însă o dimensiune cât se poate de imediată a patriotismului pe care-o putem înțelege studiind comunitățile restrânse. Știm bine că într-un sat există atât proprietatea individuală, formată din pământurile fiecăruia, dar și o proprietate comună: pășunea, uneori pădurea s.a.m.d. Proprietatea comună e a tuturor, fiecare având drept de uzufruct al acesteia. Vacile celor din comunitate pasc liber pe pășunea satului, iar din pădure oricine poate merge să culeagă ciuperci sau fructe de pădure. E dreptul tuturor. Acest drept comun nu dă însă nimănui drept de înstrăinare a sa. N-ați auzit – până la statutarea proprietății de către statele post-aristocratice – de comunități care să-și înstrăineze bunurile comune. Așadar, a fi patriot înseamnă a fi împotriva vânzării către străini a bunurilor comune. Este cât se poate de logic să fie așa deoarece ca membru al comunității ai doar drept de uzufruct. Și așa trebuie să rămână. E absolut ilogic să vinzi ceva ce e al tuturor pentru că e ca și cum ți-ai fi vândut comunitatea, vânzându-te în același timp pe tine. E ceva ilogic, de-a dreptul nebunesc. La fel cum ilogic e să vinzi dreptul de uzufruct. Acesta e al tuturor membrilor comunității, deci o asemenea decizie pur și simplu nu poate fi luată, chiar și în cazul în care în comunitate ar fi unanimitate. Aceasta deoarece cei de-acum nu pot vinde ceva al celor care urmează să vină. De aceea absolut toate privatizările de bunuri comune care au fost făcute la noi de la Revoluție încoace sunt ilegale și ar trebui anulate!

De asemenea, și în ceea ce privește proprietatea ta, ai dreptul să o vinzi oricui, dar ceva îți spune că există un fel de drept de preemțiune al comunității restrânse din care faci parte. De aceea, cele mai multe vânzări de proprietate se făceau către rude sau către vecini. Și abia dacă nu se găsea niciunul între apropiați se mergea ceva mai departe. Există așadar un drept de preempțiune al celor de-un neam cu tine, de care trebuie să ții cont. Se ajunge însă uneori ca vânzarea să se facă spre altcineva, din afara comunității. S-a întâmplat în toate timpurile și a ținut, cumva, de aceeași necesitate de supraviețuire. Dacă în comunitate nu se găsește cineva să cumpere pământurile, atunci poate veni cineva din afara comunității pentru că pământul nelucrat e un păcat de neiertat. Satul care nu-și lucrează pământurile sau care-și lasă casele în părăsire e un sat mort, iar asta este un blestem. De aceea, uneori, veneticii pot apărea în comunitate. Doar că sunt două elemente care sunt definitorii. În primul rând, pentru a face parte din comunitate trebuie să fii legat de ea. Nu poți ajunge în comunitate dacă nu deții nimic acolo. Pentru a face parte din comunitate trebuie să ai ceva: un petec de pământ pe care să-ți pui casa, un teren pe care să-l lucrezi. Nu în ultimul rând, veneticul niciodată nu are în comunitate – prin achiziția sa – drepturile pe care le au cei născuți acolo. Chiar dacă se va integra treptat, drepturile sale vor fi mai mici decât ale celorlalți. A cumpăra un pământ nu înseamnă a obține toate drepturile comunității. A te integra este efortul pe care trebui să-l faci continuu, iar asta înseamnă a adopta treptat toate idealurile comunității respective. Așadar, a fi patriot înseamnă a fi absolut împotriva politicii actuale de imigrație. De asemenea, a fi patriot înseamnă a înțelege că un străin nu poate avea aceleași drepturi ca un membru al comunității decât după ce se integrează definitiv în aceasta, nefiind exclus ca abia urmașii săi să beneficieze de toate drepturile. E împotriva firii să-ți vină în țară sau în comunitatea ta un străin fără nimic, căruia să-i dai din munca ta și care să nu facă nici cel mai mic efort de a se integra. E împotriva firii să te trezești peste noapte cu oameni care vorbesc alte limbi, care au alte credințe și care, culmea, vin fără nimic pentru a-ți schimba obiceiurile.

Nu în ultimul rând, a fi patriot înseamnă a cumpăra de la cei apropiați ție. E absolut ilogic să cumperi un produs identic de la altcineva străin ție, doar pentru că ți se pare „mai cool” așa. E o dovadă de prostie. De când se știe, omul cumpără de la cei apropiați deoarece un contract comercial înseamnă, în primul rând, o obligație a vânzătorului. Un olar dintr-un sat nu-și permitea să vândă oale proaste deoarece cumpărătorii veneu și-i dădeau în cap cu ele. Acum, sub impulsul marketingului și al atomizării societății, avem tendința de a cumpăra de oriunde, fără a mai înțelege că legea comerțului înseamnă, în primul rând, o obligație a celui care-ți vinde. Dacă el nu produce acel bun, vânzându-ți-l, el preia obligația celui care l-a produs. Probabil veți spune că asta se întâmplă și acum, ca efect al legilor și reglementărilor comerciale în vigoare. Așa e, doar că avem un aspect care nu poate fi reglementat. Întrucât entitățile care au monopolizat comerțul autohton sunt străine de cetățenii acestei țări, își permit inclusiv să riște introducând produse proaste. De aceea ceea ce se vinde în magazinele noastre e mai prost calitativ decât în Vest și la prețuri mai mari. Dacă un om de-al locului ar fi fost implicat, așa ceva nu se întâmpla. Iată de ce, a fi patriot însemnă inclusiv a milita pentru re-internalizarea comerțului și pentru alungarea celor care, în acest moment, nu fac altceva decât să profite de un monopol pe care au reușit să-l facă prin intermediul unui vid legislativ.

Aș mai sublinia faptul că ultimele paragrafe sunt grupate azi într-un așa-numit „patriotism economic”, o noțiune introdusă de trumpiști. Ceea ce trebuie să înțelegem e că patriotismul ține de un firesc al omului și nu poate fi împărțit. În fapt, grupând elementele în așa fel se ajunge la un patriotism absurd, care nu are baze spirituale, potrivindu-se cumva strâmbei societăți americane. Noi însă știm bine că a fi patriot echivalează cu a fi om, iar omul nu poate fi incomplet. De aceea nu trebuie să dăm buzna peste Ocean pentru a lua lecții de patriotism, ci trebuie să ne întoarcem la bunul simț al nostru autohton pentru a înțelege noțiunea de om.

În final mai trebuie înțeles un aspect. În toate timpurile și în toate comunitățile au apărut la un moment dat „neoamenii”. Fie că erau nebuni, fie că erau posedați sau că aveau apucături ciudate, aceștia au existat dintotdeauna. Comunitățile au înțeles că aceia sunt un blestem. Cu toate că i-au îngrijit și ocrotit, într-un spirit cât se poate de uman, întotdeauna i-au izolat de comunitate, preferându-i ca exemple negative pentru copii și tineri. Marea problemă a lumii de azi este că acei oameni anormali, care existau doar ca excepție, au început să preia narativul societății și, din exemple negative, s-au transformat peste noapte în exemple pozitive, conducând la deturnarea întregii lumi de la drumul său natural. De aceea trebuie să țineți cont că a fi patriot înseamnă a fi normal, firesc, așa cum sunt oamenii în realitate și, sub nicio formă, deviant.

Preluare: Trenduri Economice / Autor: Dan Diaconu

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.