Vizita lui Kim Jong Un în Rusia este văzută ca un fel de ajutor pe care Putin l-ar cere de la Coreea de Nord. E o retorică absurdă, menită a deturna adevărata misiune care este în desfășurare. La fel, cu ocazia vizitei lui Putin în Iran s-a spus că scopul vizitei ar fi procurarea de drone, ceea ce s-a dovedit fals prin omiterea adevăratei misiuni.
De fapt care-i problema? Vizita are mai puțină legătură cu războiul și mult mai multă legătură cu viziunea strategică a Rusiei. Puțini știu că astăzi se încheie Forumul Economic de la Vladivostok, la care se discută modalități de integrare a economiilor din zona Asiei. Prin intermediul acestui forum, Rusia caută să-și găsească o cale spre creșterea geometrică a propriei economii, oferind oportunități serioase de business partenerilor săi. De altfel, în această cheie ar trebui interpretate toate contactele lui Putin.
Desigur, cu ocazia vizitei în Iran probabil s-a discutat și despre drone, doar că nu acesta a fost subiectul principal, ci dezvoltarea relațiilor economice. Astfel, schimburile comerciale dintre cele două țări au explodat. La fel și investițiile reciproce. Iar beneficiile s-au dovedit avantajoase pentru toate părțile. Interesul Rusiei este să se depășească un prag de 40 mld. $ pe an în schimburi comerciale cu Iranul. Iar aceasta este doar prima etapă!
La fel stă treaba și cu China. Aici chestiunea e cât se poate de limpede. Comerțul bilateral a depășit 200 miliarde $, iar creșterea sa nu reprezintă o problemă. Atât Rusia cât și China au ce schimba pentru a crește continuu această valoare. Doar că de aici încep problemele Rusiei. Desigur, China ar putea suplini cu brio foștii parteneri europeni ai Rusiei, însă din punct de vedere strategic, o asemenea legătură pune Rusia într-o poziție fragilă.
De aceea lupta principală a lui Putin este aceea de a contrabalansa cumva dependența de China. Oamenii săi aleargă prin fiecare colț din lume pentru a găsi parteneri comerciali. India, de exemplu, e un partener tradițional de-al Rusiei, doar că prin acest parteneriat Rusia s-a cam umplut de rupii și nu găsește mărfuri pe care să le achiziționeze de acolo. Cu alte cuvinte, are bani, dar nu prea are pe ce să-i cheltuiască. Cu toate acestea merge înainte cu parteneriatul căutând chiar o alternativă la BRI prin stabilirea coridorului indo-rus care trece prin Iran și Marea Caspică.
Acum e momentul să înțelegem ce-i cu Kim în Rusia. În primul rând, Putin vrea să dezvolte – pe model iranian – relațiile bilaterale cu Coreea de Nord. După cum s-a văzut în Mariupol, Coreea de Nord poate oferi personal specializat extrem de eficient. De asemenea, în ciuda snoavelor false care se răspândesc prin media vestică, țara cunoaște o dezvoltare teribilă a cercetării fundamentale. În ciuda aparențelor, Coreea de Nord este mult mai ofertantă decât s-ar putea crede. Ce primește la schimb? Păi cam ceea ce-i lipsește: mâncare, materii prime s.a.m.d. Per total este o bază mai mult decât avantajoasă pentru coreeni. În plus, acestora, dacă li se „scapă” anumite tehnologii militare, ar putea pune probleme deosebit de serioase SUA, transformându-se într-un proxy al Rusiei. Doar că, primordială nu este dimensiunea militară, ci cea economică.
Actuala lume multipolară care se formează vine cu rigori diferite față de cea veche. Dacă înainte era suficient să pupi ghiulul seniorului american și să suporți cu stoicism și cu zâmbetul pe buze toți paraziții acestuia în schimbul permiterii unei îndatorări perpetue, acum esențială este valoarea ta economică reală. Iată adevăratul motiv de disperare al Rusiei. Putin știe că trebuie să crească economic rapid, în ciuda provocărilor interne și externe, iar aceasta este axa esențială pe care și-a înscris țara. Niciun partener nu este „prea mic” sau insuficient de dezvoltat pentru a intra în cooperare cu Rusia. Iată noima tuturor forumurilor economice pe care Rusia le tot promovează și la care iese cu tot felul de oportunități noi de afaceri. Dacă înainte de începerea conflictului din Ucraina îi erau suficiente Europa și China, acum situația s-a schimbat radical astfel încât nimeni nu e prea mic pentru a intra în cooperare cu Rusia.
De altfel, modelul urmărit e cumva transparent. Nu degeaba v-am dat exemplul cu India. Excedentul pe care-l înregistrează Rusia în raport cu India s-ar putea să fie fructificat în raportul său economic cu Coreea de Nord. Astfel, produsele indiene ar putea ajunge în Coreea de Nord via Rusia. Rusia caută cu disperare stabilirea de rute comerciale proprii și promovarea celor pe care deja le are. Dezvoltarea unui comerț în care punctul nodal e Rusia, este nu doar profitabilă, ci deosebit de avantajoasă prin prisma puterii pe care o obții astfel.
Ceea ce trebuie să vedem cu ochiul liber este că viitorul economic va fi mult mai competitiv decât ceea ce avem acum. Asta se vede cu ochiul liber. Ceea ce ar trebui să ne pună pe gânduri deoarece, din perspectiva rigorilor viitoare, noi suntem absolut nepregătiți. Am învățat doar calea slugărniciei care, credeți-mă!, în lumea care vine nu va valora nici cât o ceapă degerată.
Preluare: Trenduri Economice / Autor: Dan Diaconu
Am citit expunerea lui DD, dar, din nefericire, informațiile pe care le oferă sunt doar din presa occidentală. Ceea ce puțin știu, este că președintele Xi Jinping va lua parte la discuțiile dintre V. Putin și Kim Jong-un. Liderul chinez, care a inspectat sediul Garnizoanei 78 de armată din Harbin (acest oraș a fost creat în secolul al XIX-lea de ruși ca centru logistic și ca viitoare capitală a Rusiei Galbene), ale cărei părți principale sunt concentrate în provincia Jilin, la granița cu RPDC.
Ce înseamnă asta? Cumva, un gest simbolic adresat Americii? Sau negocierile vor fi… „pentru trei”, întrucât participanții nu au nimic de împărțit, dar au un UNIC inamic? Vom afla destul de curând.
Apoi DD, în analiza sa, nu ia în calcul faptul că vizita lui Kim Jong-un în Rusia vine la o lună și jumătate după ce delegația militară rusă condusă de ministrul Apărării Serghei Șoigu a vizitat RPDC, purtând negocieri importante la Phenian și transmițând mesajului personal al șefului statului rus: „Occidentul colectiv condus de SUA – în Ucraina și nu numai – poate fi învins doar de o Eurasia unită.” – Exact ceea ce le crește enorm tensiunea vesticilor!
Potrivit lui Peskov, dacă vizita lui Kim Jong-un ar avea doar caracter comercial și economic, atunci n-ar fi necesar să fie planificate conferințe de presă. Sunt anumite subtilități în politică și mai ales în diplomație, care scapă autorului. Este limpede, că se poartă negocieri și se cooperează în domenii mult mai sensibile decât cele din articolul său, cu atât mai mult cu cât Rusia și RPDC sunt țări vecine.
Comentând – la cererea jurnaliștilor – avertismentele de la Casa Albă către RPDC cu privire la inadmisibilitatea vânzării de arme către Rusia, secretarul de presă al lui Putin a spus că Moscova nu este interesată de dezaprobările venite de la Washington în contextul negocierilor cu Phenianul. Tradus așa… mai în limbajul nostru, al celor mai puțin cunoscători ai subterfugiilor verbale în domeniul diplomației, aspectul presupune o cooperare strânsă, extrem de strânsă (cu tot ceea ce implică acest demers), în domeniul militar, inclusiv al achiziției tehnologiilor militare. Fără îndoială, yankeii se simt amenințați și îngrijorați de colaborarea militaro-tehnică dintre Moscova și Phenian.
Pe de altă parte, ministrul adjunct de externe al Rusiei, Andrei Iurevici Rudenko, nu a exclus ca dialogul să se concentreze, în special, pe modernizarea căii ferate de la gara Khasan (Rusia) până la portul Rajin (RPDC). Inclusiv Putin, la al VIII-lea Forum Economic de Est de la Vladivostok, a precizat că transportul – infrastructura logistică din Orientul Îndepărtat – trebuie să îndeplinească nivelul crescând de interacțiune cu China și cu alte țări din Asia-Pacific. În caz contrar, va fi dificil să se realizeze o extindere serioasă și stabilă a cooperării economice, comerciale și militaro-tehnice între ambele țări.
Mai mult, acest subiect – în lumina războiului din Ucraina – capătă o relevanță deosebită.
Rusia are nevoie de muniție din RPDC, ca și de alte produse ale complexului său militar-industrial dezvoltat, precum și de capacitatea, dacă este necesar, de a avea pe frontul ucrainean voluntari nord-coreeni. Phenianul a semnalat deja că este gata să-și trimită soldații să lupte cu Occidentul în Ucraina, pentru a fi „în aceleași tranșee” cu Rusia, care – împreună cu China – a salvat RPDC de răzbunarea Statelor Unite și a numeroșilor săi vasali. În acest caz, Moscova ar fi ajutată și de presiunea Phenianului asupra Seulului pentru a reduce asistența militară sud-coreeană pentru Ucraina și Polonia. Iată că, DD a greșit în analiza sa, atunci când a susținut, citez: „Vizita lui Kim Jong Un în Rusia este văzută ca un fel de ajutor pe care Putin l-ar cere de la Coreea de Nord.” În fond, Rusia se află în război, deci nu poate discuta cu Coreea de Nord despre ciorapi și cârnați.
Coreea de Nord, la rândul ei, are nevoie ca Rusia să renunțe la participarea sancțiunilor ONU împotriva ei, mai are nevoie de acces la tehnologiile militare moderne, în special asistență în modernizarea Forțelor Aeriene, angajând muncitori nord-coreeni disciplinați, așa cum îi știm, în Orientul Îndepărtat rus, puțin populat, care vor putea câștiga nu numai experiență ci și bani pentru țara lor, furnizând inclusiv hrană propriilor familii, care lipsește în RPDC, dar din care Rusiei îi prisosește.
Ca o concluzie, opinia mea este că ambele țări vecine își doresc să trăiască pe cont propriu, mizând pe propriile forțe, fără a cădea într-o dependență excesivă față de China, care, deși prietenoasă, domină totuși regiunea, cu atât mai mult în condițiile unei confruntări severe cu Occidentul. Putin și Kim Jong-un ar trebui să reușească să ajungă la un consens autentic.
P.S. Dat fiind că m-am plictisit în ședință, m-am gândit să vă scriu un punct de vedere. Doar că n-aș vrea să vă obișnuiți, pentru că nu dispun mereu de timpul necesar.
Gânduri bune.
Multumesc pentru comentariu! Foarte interesant!
Cu bucurie!
Deși, atât în trecut cât și în momentul de față, am comentat doar pe blogul dvs. (neavând timp aproape deloc la dispoziție să-mi exprim opinia și pe altele, pe care le mai citesc din când în când), ați fost și sunteți singurul, unicul, care a avut decența și bunul-simț să mulțumească pentru comentarii și să interacționeze într-o manieră elegantă cu cititorii. Apreciez foarte mult gestul! Cu atât mai mult cu cât, el vine într-o astfel de lume, în astfel de timpuri!
Toate cele bune!