Pe când eram elev, două săptămâni, la începutul școlii eram la cules. La Mușca, culegeam măceșe (în câțiva ani, sporadic, culegeam ghebe-foto atașate la cules de ghebe, frigând slănină și poză de grup). La Blaj mergeam la cules de struguri, la Crăciunelu, sus pe deal. Era nu numai util, era și instructiv, acolo deveneam uniți, socializam… muncind. Părinții noștri ne încredințau unor „meseriași” în ale educației. Munca era parte din educație. O parte importantă.
Munca …ce concept învechit! Învechit, pentru o țară în care șmecheria a fost etalată ca valoare supremă, pe toate canalele: de la politicieni la „mânuitorii” de bani publici sau maneliști. Șmecheria a ajuns să contamineze toată societatea, până în măruntaiele ei. Este logic ca munca și seriozitatea să fie atribute ale „fraierilor”.
Începe un nou an școlar. Săracii copii. Sunt agresați mai tare ca oricând. Unde? Peste tot, inclusiv în școală.
Rețele de crimă organizată au penetrat nu numai școala, ba chiar și poliția. Drogurile se distribuie peste tot. Școala este terenul prielnic al consolidării clientelei de consumatori de mâine. Printre distribuitori și consumatori, chiar și polițiști.
Ca să „rezolve” problematica drogurilor din școli, marii gânditori de astăzi au o idee năstrușnică: testarea copiilor în școli. Orice minte limpede ar trebui să constate care este cauza, nu să se lupte cu efectul. Cauza este că rețele criminale distribuie droguri peste tot, inclusiv în școli. Testele de urină, aplicate elevilor …rezolvă problema drogurilor în școli. Da, vom ști cine și câți elevi consumă, dar cauza fenomenului este în afara școlii.
În drum spre școală, sau la poarta școlilor, anul acesta, mai tare ca oricând, elevii sunt ademeniți cu săli de jocuri, afacere prosperă în orașe. O afacere care crează dependență, efectul fiind aproape ca al unui drog. De data aceasta drogul păcănelelor acționează numai asupra minții.
Odată ajunși la școală, copiii vor povesti, așa cum făceam și noi, probabil, ce au făcut în vacanță. Noi povesteam că am fost în tabără, la bunici, la coasă, la fân. Ei vor povesti că au fost la festivaluri unde mirosul de fân și dezrădăcinarea prin subcultura care li se aplică, îi „gheboșează”, le pervertește iremediabil inocența.
Cultivarea festivalurilor cu miros de iarbă, înseamnă afaceri și interese financiare mari, iar consumul de droguri este parte din mecanism.
Dar, să nu ne mirăm, suntem în țara în care chiar și fotbalul este sponsorizat de către casele de pariuri.
Droguri-păcănele- pariuri: ingrediente ale începutului de an școlar. Măcar, iată, am uitat de școlile care încep cursurile fără a fi renovate, cu aspect de alt secol decât secolul XXI.
La mulți ani celor care slujesc școala și își varsă sufletul peste lutul în formare- copiii acestei țări! Pentru că omul și puiul de om este cea mai prețioasă resursă!
Autor: Irimie Popa
Nimic nou sub soare! Profesorii dau vina pe părinți pentru loazele analfabete, iar părinții pe profesori! Ce sisteme de valori ar mai putea avea tinerii și copiii când în ziua de astăzi sunt admirați hoți, analfabeți, plagiatori, pupincuriști, maneliști și infractori de drept comun? Când cele mai citite știri sunt cele cu bârfe sordide, violuri și crime sinistre? Se răsucesc eroii neamului și Sfinții Închisorilor în morminte când văd cum a ajuns poporul ăsta! A cui credeți că e vina? A tuturor! Statisticile spun că 40% dintre tinerii absolvenți (licee + facultăți) sunt analfabeți funcționali! Când pui la catedră indivizi submediocri care nu-s în stare să obțină o notă onorabilă la examenele de definitivare, când au fost peste 30 de reforme ale învățământului începând din 1989 încoace fără să se îmbunătățească nimic, când nicio universitate românească nu mai este capabilă să se poziționeze în niciun clasament al celor mai prestigioase universități ale lumii fiind exclusă chiar și de pe ultimele locuri, când dascălii vor doar să fie cât mai bine remunerați dar fără performanțe notabile, atunci de unde rezultate bune și de unde excelență?
Dacă recensământul de după cel de-Al Doilea Război Mondial înregistra o incredibilă cotă de ignoranță, mai precis, din patru un neștiutor de carte, în socialismul de după martie ’65, de când a preluat Ceaușescu puterea (pentru că președinte a devenit în 1974), această infirmitate a României – analfabetismul – a fost încetul cu încetul eliminată. Cu ce ne confruntăm în actuala democrație, când se presupune că omul e liber și are acces la mult mai multă informație și la mai multă cultură, și la mai mult învățământ și la mai multe perspective comparativ cu anii de tristă amintire? Când oportunitățile sunt altele? Cu un regres formidabil! Și cu o „cultură” a banului înrădăcinată adânc în mințile copiilor și tinerilor atât la catedră cât și acasă. Și totuși, nu sădim valori, nu ne implicăm să scoatem din întuneric un popor, dar ne complăcem să căutăm continuu vinovații acestei decadențe, nedorind decât să arătăm cu degetul FĂRĂ să depășim situația și mai ales fără s-o îndreptăm. Mda! Nu pricepem nici acum, într-al 11-lea ceas că cei culpabili suntem noi! Toți! Întreaga societate. Nu numai părinții, nu numai profesorii, nu numai elevii, nu numai politicienii ori noua formă de guvernare de după ’89. Pentru că ne-am complăcut. Și am pus banul mai presus de acea sumă a calităților care dau preț și măsură unei persoane. Puii de lei din România au ajuns, prin exterminarea zvâcului neamului, un fel de pui de mâți, progresiști, epilați, pensați, manichiurați, drogați și cu gleznuța la vedere! Oare cine i-o fi educat astfel? Cum e posibil, să se ajungă dintr-un popor cu străbuni, cu înaintași, care au transformat naționalitatea română într-un motiv de fală și mândrie în lumea asta mare într-o populație de momâi? Și ne mai mirăm că am ajuns sclavi și marionete în mâinile occidentalilor?! Să nu vă mirați! Absolut deloc! Pentru că toate vin din lipsa de educație, din comoditate, din prostie pură adusă la rang de virtute, din aroganță și, îndeosebi, din lipsă de cultură. În tot ceea ce am enumerat aici PROFESORUL are rol URIAȘ! Deoarece a uitat să fie erou al luminii, plantat ca o santinelă de foc acolo unde zorile vieții se desprind din neguri. Adică, încă de la clasele primare.