În dimineața zilei de 7 septembrie inginerul VIRGIL SĂHLEANU, lider de sindicat la Tepro Iași, a fost asasinat de doi indivizi, angajați de conducerea întrerprinderii și un așa zis „investitor” ceh. Planul lor de distrugere a întreprinderii se împiedica de opoziția liderului de sindicat și dat fiind hotărârea de nezdruncinat a acestuia de a o apăra, soluția a fost eliminarea lui fizică. Întreprinderea era una de elită, având în 1989 o cifră de afaceri de 600 milioane de dolari și o piață externă extrem de atractivă. Toți cei implicați în această crimă sunt astăzi liberi, iar unii, prin fel de fel de șiretlicuri judiciare, nici nu și-au mai ispășit pedepsele, lucru explicabil, de altfel, pentru că actul de eroism al acestui român a fost în dezacord cu politica statului vrăjmaș de după 1990 de dezindustrializare a țării. Astăzi Tepro, ca atâtea alte uzine, cândva de prestigiu european și chiar mondial, a devenit doar o amintire. Individul care calificase industria românească „un morman de fiare vechi” își duce traiul opulent în Elveția, că țara pe care a prăduit-o și distrus-o nu-i mai asigură un confort de nasul lui.
Mi-am amintit de VIRGIL SĂHLEANU acum când niște indivizi, lideri de sindicat la învățământ, niște șarlatani extrem de gălăgioși, joacă piesa răsuflată a „luptei pentru drepturile salariale ale cadrelor didactice”. Cu niște venituri de nababi, nu-i întreabă nimeni, pe cine anume reprezintă ei în mod real, pe cine slujesc de fapt, pe sindicaliștii din învățământ sau pe cei care, prin dictatul „reformelor”, au distrus învățământul românesc, cândva și el de elită precum Tepro Iași.
Autor: Alexandru Amititeloaie
Citește și:
Ziua Sindicalismului Românesc. „Prostia guvernanților naște asasini”
Tepro Iaşi reprezintă un caz de privatizare eşuată în economia românească post-decembristă, cu niște consecințe sociale dramatice pentru care nu a plătit nimeni. Fabrica din capitala Moldovei a rămas, însă, în istorie şi din cauza primului asasinat sindical din România de după Revoluţie. Autorul moral, Frantisek Priplata, a fugit din România, înainte de condamnare. Ani mai târziu, statul român s-a văzut nevoit, tot el, să despăgubească investitorul străin care a distrus uzina cu milioane de euro. Uzina Metalurgică Iași a fost deschisă în 1962 și a fost ani de zile cel mai mare producător de țevi sudate din Europa de Est, unii spun chiar că din lume. În perioada de glorie, întreprinderea avea 6.000 de angajați (Citește mai departe…)
