În România dacă nu ești controversat, a dracu’ și nu le zici tare, nu exiști…
Când ești foarte mândru de numărul de like-uri pe care le primești trebuie să te gândești că șturlubaticul și neobositul Andrei Caramitru are sute și sute, ba chiar mii de aprecieri și reacții la postările sale care mai de care mai năbădăioase. Pentru că postările lui sunt „tari” și „rele”. Caramitru ăsta micu „le zice”, vrute și nevrute, dar „le bagă”. Și asta apreciază publicul românesc, nu explicațiile, nu silogismele, nu sfaturile blânde, nu reflecțiile. „Pe ei, pe mama lor!” e cel mai popular mesaj, chiar și când nu e explicit. Pe „ceilalți”, care sunt răi, pentru că „noi” suntem buni.
La orice bazaconie, inepție sau idioțenie pe care o postează, Caramitru face valuri. Postarea de după evenimentele controversate care l-au privit pe Barna a fost probabil cea mai populară. Deși se întorcea, cu 180 de grade, împotriva însăși ideii de bază, a motorului USR, a cărui vârf de lance e, cea de justiție independență, reprezentată de Kovesi, el profețind aplicarea asupra camaradului progresist Barna a …„modelului LCK (Laura Codruta Kovesi)”, adică „vizite pe la DNA, cătușe și de-astea dure rău de tot” …Dvai!! Mulți au recunoscut în cuvintele astea un mesaj… controversat (precum e și individul). Dar tot ei l-au urmat cu patimă, share-uind, așa cum i-a și sfătuit în aceeași postare, comentând și apreciind, deși până mai ieri aveau un idol în Kovesi.
Și e de abia începutul. Andrei Caramitru ăsta va fi un mare politician român, așa cum îl vedeți! Pentru că în România nu trebuie să ai dreptate sau să spui adevărul …și nici măcar să minți bine ca să devii un mare politician. Condiția necesară și suficientă e să fii… CONTROVERSAT. Și dacă mai poți sau se întâmplă să stârnești patimi aprinse …vei fi mare!! Asta pen’ că cheia în politica românească este să fii urât de către o parte, pentru ca să te iubească ceilalți și, bineînțeles, pe măsură ce vei fi prețuit de cei din urmă, pe atât te vor urî primii, și tot așa…Poți să fii incoerent și chiar tont, poți să fii și o nulitate. Nu are nicio importanță nicăieri niciodată, pentru că cei din tabăra ta vor crede că asta spun cei care te urăsc… și te vor prețui și mai mult. Să-și folosească propriul discernământ? Nu e nici locul, nici timpul, și e chiar periculos și contraindicat…
Ăsta este motivul pentru care nu au nicio șansă candidați precum Paleologu sau Diaconu, care doar spun lucruri „de bine”. Le lipsește intriga, povestea. Ar putea să pocnească cu dosul palmei un copil, pentru ca unii să spună că a dat, iar ceilalți că nu a dat, și astfel să se aleagă, sau nu, dar să producă controversa și așa să intre măcar „în cărți”. Fără controversă nu îți câștigi rolul în piesă, ești doar figurant.
În România nu se mai gândește și nu mai face nimeni politică cu ideea de bine general, rațională, ci aproape exclusiv sentimental, „de-a dracului”. Iar cei care au apucat să se plaseze într-o tabără trebuie să „se țină” orice ar fi, iar în momentele de fierbere toți simt nevoia să se plaseze, deci toți sunt acum doar „a dracu'”. Și așa „luptă și dăi, și dăi și luptă, neicușorule”! Până când adevărul și binele nu mai au nicio relevanță și ce a fost bine și adevărat mai ieri devine rău și fals mâine, și „vicevarza”.
În România dacă nu ești controversat, a dracu’ și nu le zici tare, nu exiști…
Dar nici nu pot ca să închei decât cu o zicere a aceluiași Andrei Caramitru, devenit un clasic în viață pentru unii: „Suntem atât de mulți: 2-3 milioane deja. Avem doar Facebook acum. Să îl folosim masiv. Să dăm share la tot. Să comentăm peste tot. Vă rog. Altfel se închid luminile”
…La luptă, facebuciștii mei!