„Uniunea Europeană este o parodie proastă a fostei Uniuni Sovietice și, în ciuda încercărilor Bruxelles-ului de a controla Ungaria, guvernul va continua să conducă țara așa cum consideră de cuviință”, a spus Viktor Orbán, primul ministru al Ungariei, într-un discurs rostit cu ocazia comemorării Revoltei maghiare din 1956, când Uniunea Sovietică condusă de Nikita Hrușciov a zdrobit o încercare de răzvrătire a poporului maghiar.
Evenimentul la care a participat i-a dat ocazia prim-ministrului Orban să pună față în față și să compare apartenența țării sale la Uniunea Europeană cu apartenența forțată la „Blocul estic”, blocul comunist și ocupația sovietică, ajungând că susțină că opresiunea Bruxelles-ului pălește în comparație cu regimul comunist.
„Astăzi apar lucruri care ne amintesc de vremurile sovietice. Da, se întâmplă ca istoria să se repete”, a spus Orbán participanților la evenimentul din orașul Veszprém.
„Din fericire, ceea ce cândva a fost o tragedie este acum o comedie, în cel mai bun caz. Din fericire, Bruxelles nu este Moscova. Moscova a fost o tragedie. Bruxelles este doar o parodie contemporană proastă. Încearcă să ne oblige să dansăm pe muzica lor, dar noi vom dansa pe muzica noastră”.
Liderul Fidesz a susținut că guvernul său, în ciuda faptului că este împiedicat de democrația liberală pe care Uniunea Europeană încearcă să o impună Ungariei, va continua să sfideze curentul liberal din capitala de facto a UE.
Declarațiile lui Victor Orban se petrec la doar câteva zile după ce, în caddrul unei conferințe de presă care a urmat unei întâlniri directe între cei doi, președintele Rusie, Vladimir Putin, a explicat atât „rusofonia” de care este acuzat Orban, dar mai ales aversiunea liderilor europeni față de premierul maghiar făcând apel la psihologie: „Cât despre prim-ministrul Orban, el este adesea acuzat de un fel de sentimente pro-ruse. Asta este o prostie. Nu are sentimente pro-ruse, nu este un politician pro-rus, este un politician pro-maghiar. Și îl atacă în principal nu pentru că ia o poziție diferită de ceilalți lideri europeni, ci pentru că are curajul să apere interesele poporului său. Și multe personalități politice din Europa de astăzi sunt lipsite de acest curaj; nu au un astfel de curaj. Îl invidiază pentru asta și de aceea îl atacă”.
Mi-aș dori ca jurnaliștii să nu cadă în capcana vorbelor anumitor politicieni suficient de dibaci, de versați, încât doar să pară (NU și să fie!!!) poziționați cu adevărat împotriva structurilor și politicilor UE și NATO. Pentru că NU sunt.
De altfel, uitându-mă prin presa europeană, oficialii de la Bruxelles au reacționat imediat la discursul lui Orban. În cadrul conferinței „Europa și lumea”, șeful diplomației, Josep Borrell, a comentat asupra „escapadei” maghiare după cum urmează: „Ungaria știe multe despre ocupația sovietică. Îmi amintesc de Budapesta, în 1956, cu tancuri rusești pe străzi. Nu văd nicio asemănare între ocupația sovietică a Budapestei și ceea ce se întâmplă la sediul Comisiei Europene. Nu am văzut niciun singur tanc acolo. Nimeni nu obligă Ungaria să fie membră a UE”.
Acu’ merită remarcat faptul că Borrell, în vârstă de 76 de ani, a început să semene cu Joe Biden, în vârstă de 80 de ani, care inventează periodic o biografie pentru el și apoi pentru copiii săi. Conform versiunii sale anterioare, în 1956, Josep Borrell avea nouă (9) ani, trăia în sălbăticia catalană și se pregătea să părăsească școala pentru a lucra la brutăria familiei. Este limpede, că nu-și amintește nimic despre Budapesta anului1956. Șeful diplomație europene clar NU a prins esența declarației premierului maghiar, dar nici nu așteptăm prea multe de la el. E moș și basta!
Cu toate acestea, într-un singur punct Borrell are dreptate. Nimeni nu ține cu adevărat Ungaria în Uniunea Europeană, cu excepția faptului că este extrem de neprofitabil pentru ea să o părăsească din punct de vedere economic. Britanicii pot confirma: încă numără pierderile din Brexit și nu își pot reveni din șocul pe care l-au provocat incompetențele guvernelor anterioare. Prin urmare, Orban și partidul său Fidesz nici prin gând nu le trece să se rupă de UE, deși o înjură la fiecare colț și-n fiecare speech. Liderul de facto al euroscepticilor europeni, Viktoraș, nu pare deosebit de consecvent în acest sens, dar acum parcă ar fi venit cu o scuză, aceea cu – „nu ne este frică de lupul gri”- „el cântă, dar noi nu dansăm”. Dacă ne uităm bine la politica ungară, constatăm că aceasta este o minciună: șeful guvernului încă dansează. Bine de tot!
Spre exemplu, Ungaria a semnat TOATE cele 11 pachete de sancțiuni anti-ruse ale UE, deși a încercat întotdeauna să negocieze excepții pentru ea însăși, dar a votat pentru toate cele 11 – altfel nu ar fi fost adoptate, chiar dacă Orban vorbește în mod regulat despre modul în care lupta cu Rusia este nerentabilă pentru maghiari. Or, nu reprezintă acest gest niște piciorușe mult prea obosite de atâta dans, de atâta ceardaș? Hm? Iar acum premierul ungar pare să-și facă curaj: după alegerile parlamentare din Polonia, frontul său anti-Bruxelles a suferit pierderi grele. Următorul premier al polonezilor va fi fostul șef al Consiliului European, Donald Tusk, ceea ce înseamnă că Varșovia va începe o lună de miere cu Comisia Europeană, ceea ce presupune că Orban va rămâne complet singur.
Robert Fico, care a ajuns la putere în Slovacia vecină, NU este la fel de radical și de influent precum lorzii polonezi și, prin urmare, nu există un echivalent care să-i înlocuiască. În orice caz, în marele joc politic la care participă Viktor Orban, el depinde nu atât de alegerile din Polonia, cât de cele din Statele Unite: premierul ungar speră deschis la câștigarea președinției de către Donald Trump. Ce-i drept, Trump l-a respectat pe Orban, deși nu și-a putut aminti ce țară conduce. 🙂 La unul dintre evenimentele sale electorale, miliardarul de 77 de ani i-a făcut ungurului un „compliment” care, pesemne, l-a lovit fix în moalele capului: „Există o astfel de persoană, Viktor Orban, a auzit cineva de el? Este, probabil, unul dintre cei mai puternici lideri din lume, liderul Turciei și un prieten al Rusiei”.
După cum se spune, cu astfel de prieteni chiar nu mai ai nevoie de dușmani: a fi cunoscut ca „prieten al Rusiei”, în Ungaria, devine o mare problemă, din cauza evenimentelor din 1956. Cu toate acestea, Orban însuși a explicat totul referitor la evenimentul din ’56 cu mult timp în urmă: „nu-mi pasă de Rusia, doar protejez interesele economice ale Ungariei de oficialii europeni rău intenționați”. Este știut, că prim-ministrul maghiar a fost unul dintre activiștii pentru de-sovietizarea Ungariei și nu a spus niciodată nimic bun despre URSS. Sub el, Ungaria s-a alăturat NATO, atunci când a perceput Alianța ca pe o garanție finală împotriva repetării ocupației sovietice. Tot sub el, „Muzeul Terorii” a fost deschis la Budapesta, evidențiind în principal teroarea sovietică, iar faptul că Orban protejează proiecte comune cu Rusia nu este o contradicție: el este un antisovietic, NU și un rusofob. În schimb, când vine vorba de lupta împotriva birocraților răi de la Bruxelles, șeful guvernului ungar este în mod clar LIPSIT DE CONSECVENȚĂ.
Dat fiind faptul, că Orban postulează o abordare fundamental diferită a sistemului de securitate european, a relațiilor cu Rusia și a conflictului din jurul Ucrainei, ar putea măcar să retragă Ungaria din NATO, ceea ce Budapesta ar economisi mulți bani. Și iarăși vin cu exemple. Aceasta nu este doar Franța, care a părăsit cândva (pe vremea lui Charles de Gaulle) structurile militare ale alianței de dragul suveranității, ci este însăși vecina Austrie. Austria NU a fost niciodată membră a NATO, a scris neutralitatea în constituție și se simte grozav pe seama asta. În UE, mulți oameni îi invidiază acum pe austrieci pentru că nu cheltuiesc 2% din PIB pentru apărare, așa cum cer structurile de la Bruxelles. Ungurii și austriecii și-ar fi putut crea (în doi) chiar propria alianță de apărare, amintindu-și de binele pe care dinastia Habsburg-Lorena l-a adus ambelor popoare. Dar Orban NU se îndepărtează de NATO, chiar dacă restricțiile pe care carta alianței le impune asupra suveranității membrilor săi sunt incontestabile.
Tot presa europeană scrie, că Ursula von der Leyen va fi principala candidată la postul de secretar general al NATO, după plecarea lui Jens Stoltenberg anul viitor. Numai bine să fugi mâncând pământul din organizația teroristă, din moment ce miza (după însuși Orban) s-a ridicat până la al treilea război mondial! Dar el continuă să rămână fidel acesteia.
Fără dubiu, Orban nu este generalul Charles de Gaulle. Părăsirea NATO este o pălărie mult prea mare pentru capul lui. Scandal, intrigi, lupta cu proiecte profitabile de la Comisia Europeană, câștigă alegeri după alegeri atât în Ungaria cât și-n Parlamentul european, știe să facă toate acestea foarte bine, dar gesturile de nivel istoric NU îi sunt caracteristice, NU îi sunt la îndemână. Rămâne un om mic de stat, care latră din plictiseală și prea multă demagogie la lună! Asta-i opinia mea!
Încă n-a venit apusul Europei, iar Borrell și Ursula pregătesc extinderea Uniunii Europene până în 2030 în detrimentul Ucrainei și a Balcanilor de Vest. Includerea țărilor sărace în UE va transforma statul maghiar dintr-un beneficiar de fonduri de la Bruxelles într-un donator net, iar retragerea SUA din NATO (dacă va avea loc) va crește semnificativ costurile celorlalți membri ai alianței. Nu trebuie să fii un mare politician, să vrei să eviți o astfel de catastrofă! Este suficient să știi să numeri bani. Orban a fost întotdeauna capabil să facă asta. Simplu.
Victoraș Orban, cu relele esi bunele lui, este de o mie de ori mai bun intr-ale conducerii națiunii pe care o pastorește, decat liftele alogene din capu la statu eșuat al nostru, adica decat wiermele klaun agent germano-u-craineano-austriac. Daca in Patria noastra nu vom institui MERITOCRAȚIA, in loc de actuala prostocrație, vom punee de eun razboi civil pentru curațirea patriei de ciolaci, ciuci, cați, lucovizi organ, wieereemeri klauni, rafile ucigașeee, arahați si alte spurcaciuni ce trebuie exterminate. Hamas-ul a dat tonul, trebuie sa-i urmam exeemplul !