Avertismantele apocaliptice ale elitei cu privire la Covid au fost o insultă la adresa inteligenței și a drepturilor noastre
Așa de-acuma știm; au căutat să ne terorizeze. Și-au propus să ne sperie ca să ne forțeze să ne conformăm. E scris negru pe alb în cele mai recent publicate mesaje WhatsApp ale lui Matt Hancock dezvăluite de Daily Telegraph ca parte a Lockdown Files (Fișierele despre Lockdown).
„Ar trebui să speriem pe toată lumea cu noua tulpină [de Covid]”, i-a spus Hancock consilierului său media, Damon Poole. „Da, asta e ceea ce va aduce o schimbare adecvată a comportamentului”, a răspuns Rece Poole. Și apoi a venit ceea ce trebuie să fie una dintre cele mai îngrozitoare și cinice declarații făcute de o persoană publică în ultima vreme. „Când vom implementa noua variantă?”, a întrebat Hancock.
Când implementăm noua variantă? Ei vorbeau deschis despre utilizarea informațiilor ca armă, despre „folosirea” poveștilor de groază despre Covid pentru a împietri publicul în supunerea socială. Această discuție îngrijorătoare despre manipularea maselor a avut loc în decembrie 2020, când tulpina Kent a Covid-19 se răspândea. Îngrijorat că britanicii se plictisiseră să respecte regulile de distanțare socială, Hancock, pe atunci secretarul Sănătății, a căutat în echipa sa idei despre cum să ne reîntoarcă pe toți într-o stare de ascultare necontestată. Și marea lor idee a fost frica. Frica ar fi „vitală”, au convenit ei, făcându-ne să ne supunem din nou în fața ideologiei lockdown.
Natura lejeră a conversației e ceea ce înspăimântă cel mai mult. Este o dovadă despre cât de mult li s-a urcat puterea la cap, încât au putut să vorbească atât de nechibzuit despre răspândirea spaimei în rândul oamenilor. Este un semn despre cât de îngâmfată a devenit clasa politică în anii pandemiei, încât politicienii să poată vorbi atât de lejer despre aruncarea unei bombe a fricii asupra a ceea ce ei considerau, cu trufie, „populație indisciplinată”. Nu mai eram concetățenii lor, cu care să relaționăm ca adulți sensibili, liberi în gândire. Eram simple marionete ale căror sfori trebuiau trase; creaturi infantile care trebuiau influențate într-un fel sau altul prin povești de groază venite de sus. După cum i-a spus atunci secretarul de cabinet Simon Case lui Hancock, în ianuarie 2021, „intensificarea mesajelor” va fi singura modalitate de a asigura respectarea lockdownului – „factorul frică/vinovăție [este] vital”, a spus el.
Pentru unii dintre noi, nu este un șoc să descoperim că elitele au folosit frica pentru a încerca să provoace „schimbarea comportamentului”. A fost clar de mult timp că a face masele să se simtă speriate, neliniștite, vinovate a fost o parte cheie a mecanismului de conformare în timpul lockdownului. De la acele îngrozitoare afișe guvernamentale care arătau oameni grav bolnavi alături de cuvintele „Uită-te în ochii ei și spune-i că nu vei încălca niciodată regulile” până la forțele de poliție care au creat linii telefonice speciale ca să putem da informații despre vecinii care „încălcau” regulile, au provocat constant îngrijorare pentru a încerca să ne țină „la locul nostru”. Încă din mai 2020, sociologul Robert Dingwall, care consilia guvernul, a spus că oficialitățile au „terorizat” populația atât de mult încât „coronafobia” ar fi următoarea mare problemă. Pe scurt, teama de Covid-19 ar putea deveni și ea virală, împiedicând eventual revenirea la normalitatea socială.
Într-adevăr, unii experți au diagnosticat „coronafobia” în societățile noastre zguduite de pandemie. Un raport de la Centrul Național pentru Informații Biotehnologice din SUA a descris-o ca o boală paralizantă din punct de vedere social, o teamă „excesivă” nu numai de a contracta Covid, ci și de „locuri și situații publice”. Coronafobia provoacă o „deteriorare semnificativă a funcționării vieții de zi cu zi”, se arată în raport. Folosirea fricii are deseori consecințe debilitatnte, atomizante, care provoacă anxietate, cel puțin în unele secțiuni ale populației. Gândiți-vă și la anxietatea climatică, o „frică cronică de condamnare a mediului”, care aparent este cea mai obișnuită în rândul tinerilor. Nu este surprinzător. Eco-istericii i-au speriat până le-au tremurat chiloții, de ani de zile.
Frica are consecințe. Este o forță debilitantă, demoralizatoare. Adesea este folosită – implementată – tocmai din acest motiv: pentru a induce teamă în rândul publicului, în speranța că vom fi mai predispuși să facem ceea ce ni se spune. Vedem acest lucru în orice, de la politica „ghiontului” până la propaganda neîncetată a dezastrelor climatice, toate acestea ocolind politica democratică normală în favoarea reproiectării sociale care să ne facă să gândim și să ne comportăm „în mod corect”. „Schimbarea corectă a comportamentului”, așa cum o numesc ei, tiranic.
Politica fricii este cea mai joasă formă de politică. De fapt, nu este deloc politică. Este antiteza democrației. Acolo unde democrația presupune discuții raționale, politica fricii preferă manipularea emoțională. Acolo unde democrația ne tratează drept cetățeni ale căror puncte de vedere contează – sau, cel puțin, ar trebui să o facă – implementarea fricii ne reduce la o materie neînsuflețită din punct de vedere moral, pentru a fi „împinsă”, remodelată și „îmbunătățită” de cei care „știu mai bine”. Și acolo unde democrația implică reunirea cetățenilor pentru a vorbi și a lua decizii, climatul de frică ne atomizează, ne înstrăinează, ne încurajează să ne temem de semenul nostru, a cărui salivă ar putea fi contaminată și al cărui comportament zilnic ar putea contribui la „moartea prin încălzire globală” a planetei noastre. Democrația cere solidaritate; cultura fricii nu poate suporta solidaritatea.
Folosirea terorii în timpul lockdown-ului a fost un avertisment înfiorător că politica fricii este inamicul democrației. În loc să mobilizeze publicul într-o dezbatere liberă despre cum să facem față amenințării Covid și să ne angajăm abilitățile și înțelepciunea pentru a ajuta la îngrijirea celor vulnerabili, elitele fricii ne-au dezactivat, în esență, ne-au izolat de societate și pe unii de alții.
Am devenit toxine în loc de cetățeni. Vestea bună este că politica fricii adesea nu funcționează. Da, le induce anxietate unora, dar foarte mulți dintre noi și-au păstrat rațiunea și simțul proporției în fața terorii psihologice propagată de elite. Chiloții noștri nu tremură. E timpul să ne folosim cea mai mare armă – raționalitatea noastră și dorința noastră de solidaritate – împotriva tacticilor lor joase de manipulare emoțională și a credinței delirante că fiecare provocare cu care ne confruntăm ar putea semnifica sfârșitul vieții așa cum o știm.
Preluare: spiked-online.com / Autor: Brendan O’Neill / Traducere: Reacționarii
