Am urmărit evoluția rețelelor sociale, inclusiv aceasta pe care ne desfășurăm ideile, și remarc ce rău au evoluat, devenind niște medii foarte toxice. Când au apărut prima dată, pe la sfârșitul anilor 2000, am scris un text, destul de șubred argumentat, mai mult wishful thinking, in care vedeam aceste platforme ca instrumente de constituire a democrației participative. Aiurea, cât de mult m-am înșelat! Sunt două direcții sau fenomene care s-au conturat: radicalizarea taberelor opuse ca valori și concepții și avalanșa de publicitate, deci marketingul corporatist. Sunt cele două mari consecințe, nici vorbă de dezbatere onestă pe teme de interes public, nici vorbă de agenda cetățenilor, doar propagandă și radicalizare, bullying și nevoia de confirmare, însoțite de marketing agresiv de produse sau servicii, teleghidat prin algoritmii de (de)construire a profilului social al individului.
Acum, nu știu dacă mă înșel din nou, dar nu le mai văd niciun viitor. Oamenii, și mă refer la mare parte a indivizilor, nu pot continua să fie actori într-o continuă vânătoare de vrăjitoare, care să le alimenteze permanent stările negative, angoasa, ura, fricile, răzbunarea, resentimentele, anxietatea, senzații pe care le avem pentru că așa e natura umană, dar cu care nu te poți hrăni pentru a duce un trai liniștit, îți macină sufletul și gândurile. Deci, cei mai mulți se vor retrage treptat din astfel de lupte surde, fără sens, purtate în medii virtuale toxice, lipsite de conduită morală și decență, cu oameni cu care în viața reală, de altfel, nu ai nimic de împărțit. Mai sunt și postacii sau boții care fac o treabă angajată de diverse grupuri de interese și ele tot agresive în urmărirea scopului.
În ultima vreme, de când conflictele s-au acutizat, ideologice sau geopolitice, rețelele sociale sunt insuportabile, este o revărsare de ură din toate direcțiile, propagandă deșănțată, lipsită de orice subtilitate, tabere care se încaieră pe orice idee, opinii tot mai radicale, lipsă de empatie, fobii de tot felul, pe care eu unul le detest. Rar găsești articole bine scrise care susțin idei însoțite de argumente, pentru acelea mai sunt pe aici și nu pentru impresii ale unor autori care cred că se și pricep la toate, nu au argumente sau dovezi, dar au impresii și convingeri, dau predicții despre orice, împart și despart lumea, fac și refac alianțe globale, câștigă războaie în capul lor.
Nu sunt un trotinetist naiv și idealist, știu că natura umană este și conflictuală și competitivă, înțeleg credințele, convingerile și prejudecățile oamenilor, înțeleg inclusiv nevoia de teoria conspirației (nu, teoria conspirației nu e argument! Dacă se întâmplă niște lucruri și nu știi cauza lor, nu înseamnă că teoria conspirației îți oferă argumentul de care ai nevoie, nu îți oferă nimic, de fapt nu știi nimic, dar e mai confortabil să crezi ca știi), dar confruntarea de idei înseamnă altceva decât ce se întâmplă aici sau pe alte rețele de acest tip. S-au dus naibii și standardele comunității cu care ne-a agresat platforma ani de zile și ce a rămas nu este deloc calitativ sau educativ, nu e informație, ci mizerie, dezbaterea a fost ucisă prin vehementa participanților, radicalizare și prin algoritmii care marginalizează opiniile incorecte politic și le izolează în feed.
Recunosc că de multe ori am căzut și eu în plasă și regret sincer că m-am lăsat purtat de val în dispute prea puțin amicale cu oameni pe care îi cunosc sau nu îi cunosc în viața reală. Rămân aici active, în cele din urmă, numai taberele radicale și publicitatea de proastă factură. Or, asta va duce la dezangajarea publicului larg utilizator. Și într-un fel, e mai bine să ne vedem fiecare de viață în lumea reală, fiind conștienți că nu vom schimba lumea prin rețelele sociale, ba mai rău, nici nu vom ajunge vreodată să o înțelegem.
Autor: Cristian Moisoiu
Nu cred că-i vorba despre schimbarea lumii, cât despre pierderea libertății individuale, ceea ce reprezintă doar unul dintre neajunsurile folosirii rețelelor de socializare. Fiindcă nu poți auzi cu adevărat având căștile pe urechi, nu poți vedea cu adevărat cu ochii în ecrane și nu poți să-ți găsești pacea interioară pe Internet. Toate acestea devin simboluri pentru închiderea în sine.
Mai amintesc aici un amănunt: NU este indicat ABSOLUT DELOC să te lași în baza paginilor de socializare pentru a comunica cu oamenii importanți pentru tine. Obiceiul de a apela la acestea îi influențează și pe alții să facă același lucru. E un cerc vicios, practic. Îți strică relațiile cu mulți apropiați, pentru că îți dă impresia că țineți legătura, când de fapt nu o faceți. În cel mai bun caz, ții legătura cu o versiune FILTRATĂ a prietenilor tăi. Și fix așa, relațiile interumane dispar și sunt înlocuite cu unele bazate pe postări prietenoase, care nu numai că-ți sunt livrate și citite, dar și controlate. Fără a mai lua în calcul și dezechilibrele psihice, însingurarea, privarea de somn. Toate acestea contează, dat fiind că petrecerea timpului cu alți oameni, față în față, este un puternic factor de protecție împotriva depresiei, spre exemplu.
Democratizarea accesului la cuvânt și generalizarea „dreptului” celor înscriși pe rețelele de comunicare virtuală de a spune ce vor din spatele unui monitor, NU au adus nici mai multă inteligență, nici mai multă cultură, n-au adus nimic în beneficiul titularilor de conturi, ci doar au dat prostiei încrederea în sine și curajul de a se considera egala inteligenței, oferind posibilitatea proștilor să devină solidari. Ele le-au permis să nu mai trăiască ignoranța ca pe o rușine, ci ca pe un act de curaj și de libertate, declarând în imbecilitatea lor, că nu mai au nevoie nici de întrebări, nici de incertitudini, nici de dialog și nici de erudiție pentru a înfrunta pe oricine, la orice nivel, despre orice, având mereu convingerea că vor ieși învingători din aceste conflicte verbale. Desigur, putem trăi cu nostalgia vremurilor în care cei neștiutori se rușinau cu ignoranța lor și îi admirau ori îi invidiau pe oamenii cu carte, acele vremuri în care a fi intelectual era o mândrie și MAI ALES o demnitate. „Minunea” asta se petrecea pe când a ști carte era încă speranța afirmării publice și a recunoașterii sociale. Dar, între timp, viața în rețea a condus la transformări uriașe (unele ireversibile, consider eu) strângând partizanii neștiinței de carte laolaltă, nicidecum mobilizându-i pentru a-și depăși condiția înspre luminile cunoașterii, ci pentru a face din obscurantismul lor un stil de viață acceptabil și un model de urmat. Posibil, ca unii dintre semeni să fi realizat aceste aspecte și să-și fi schimbat modul de-a acționa/activa pe rețele. Oricum ar fi, în toate epocile în care prostia a triumfat, compasiunea din om a fost zdrobită. Așa că… aviz amatorilor!