Văd o mulțime de oameni revoltați că tatuata e ieșit femeia anului în detrimentul celor două doamne care au construit un spital. Dar cine a ales-o, asta e întrebarea. Poporul, nu?
Popor care prețuiește circul ieftin și nu vrea să audă de Bacantele lui Euripide. Popor care nu merge la teatru, ci stă zgâit la tv să se cultive cu „nore pentru mama”, „la mărutză”, unde „ochii din umbră” îi arată un „schimb de mame” de pe „insula iubirii” din „Asia Express”! Popor care îl alege pe Guță și pe Salam, și care habar n-are de Sonata Lunii. Popor care nu citește, nu se educă, nu se zbate pentru a evolua. De ce să facă un efort al creierului și să citească Dostoievski sau Kant, când pot afla ce simplu e să fii fenomenal?! Doar le zice Guță, clar și răspicat: „Fenomenal este că sunt fenomenal, sunt bărbat fatal, bărbatul ideal!”. Vedeți, e suficient să fii! El este. Voi, ceilalți, aspirați doar la acest statut. Exact ca Impresara.
Într-o țară sănătoasă, bătăușa lui Alexa era cunoscută doar de fotbaliști. Voi ați făcut-o cunoscută de întregul popor. E firesc să fie Number One. Așa că nu vă mai amăgiți singuri când vă spun că aici nu se va schimba niciodată nimic.
Nu sunt Gică Contra, vreau o țară normală, cu un popor educat, civilizat și sănătos. Dar lucrurile astea nu le pot face Impresara, Guță, Garcea, Vulpița, Budeanca, Irinel, și restul echipei de zgomote care stau pe soclul vedetelor. Asta cereți, asta vi se livrează. Nu mai pozați în ipocriți loviți în aripă de imensa oroare care vă învăluie văzând-o pe Impresară cocoțată, prin voi, pe tron. Voi ați pus-o acolo, voi, poporul, care vreți incultură, comoditate și mici în mațe.
Peste o sută-două de ani posibil să se schimbe treburile. Dar pentru asta ar trebui să începți schimbarea cu progeniturile voastre care încă stau comod în scroturi. Ăia născuți deja nu mai au șanse.
Autor: Gabi Pacurariu
Foarte bine spus! Punctul pe „i” și fără ifose docte! Slabe șanse ca peste o sută-două de ani românii să mai existe. Chiar și în scroturi. România rațională e pe-afară, adică nu mai poate pedala pe valorificarea inteligenței autohtone din cauza exodului populațional, exod forțat, provocat și alimentat de eșecul tuturor guvernărilor din ultimii peste 30 de ani. Așadar, NU mai are cu cine să se re-pornească, să se re-inventeze, să se re-evalueze, să se re-întemeieze și să se re-construiască, așa că, până la asimilarea noastră de către alții, va fi generatoare de nonvalori, corupție, politicianism, sărăcie versus ce mai rămâne: opulența oligarhică, scepticism, neîncredere, deprimare.
Oameni capabili și de bună credință au fost marginalizați ori puși la zid, nonvalorile au ieșit în față, au format hățișuri de relații bazate pe interese, rudenie, ori alte scopuri. Cultura și arta se zbat să supraviețuiască. Marii noștri artiști sunt pe cale de dispariție, iar locul lor e luat de tot felul de cocote și paiațe, care ne umplu zi de zi ecranele. La chioșcurile de ziare nu mai găsești o revistă de cultură, ci doar publicații de scandal. Cartea nu se mai citește, ci e păstrată doar ca element de decor în casă, ori ca să vadă musafirii cât de deștepți suntem. Învățământul e într-un permanent picaj de la an la an. Copiii nu mai sunt interesați de carte, de cariere grele, puse în slujba societății, care cer sacrificiu și ani mulți de studiu. Vin cu exemple din actualitate, când mulți analfabeți au ajuns în vârful unor piramide sociale, în vârful unor instituții de prestigiu, întorc banii cu lopata, în timp ce oameni cu carte vând lapte și flori la colț de stradă. Auzim că țara are datorii astronomice, pe care nici stră-strănepoții noștri nu le vor putea plăti. Ne dăm aurul, petrolul, gazele, cărbunele și celelalte minereuri, pădurile, pământul arabil de cea mai bună calitate pe cioburi de sticlă colorată. Bătrânii sunt tot mai mulți, tot mai bolnavi și mai neputincioși. Satele sunt tot mai pustii, tot mai triste, pământurile nemuncite s-au sălbăticit. Așteptăm ca mortul colacul să mai treacă patru ani, să vină iar votările, ca să mai vedem câțiva metri de drum reparat, câteva kilograme de alimente într-o pungă, câteva tone de promisiuni fără acoperire și de povești… povești nemuritoare de adormit copiii șchiopi! Concluzia e asta: Guță, Budeanca, Garcea, Vulpița etc. NU sunt altceva decât oglinda societății românești actuale. Dacă cei care-i privesc, care îi aplaudă și-i transformă în modele de urmat i-ar dezaproba, atunci aceștia ar dispărea meteoric din mijlocul națiunii noastre.