La 20 decembrie 1929, dr. Nicolae Lupu, lider al Partidului Țărănesc, aflat în opoziție, la acea vreme, lua cuvântul, în Parlamentul Românie, într-o perioadă în care marea criza economică își făcea resimțite efectele și în țara noastră, cerând o politică de economii bugetare:
„Domnilor, la capitolul personalului se pot face reduceri extraordinar de mari… Să știți precis că suntem o țară sărăcită, trebuie să ne punem la nivelul sărăciei țării. Trebuie să trecem printr-o perioadă de ani de ispășire grea, pentru că, dacă cerem țăranului și ultimul ban, nu ne este permis să ne îmbuibăm în lux.
Dumneavoatră vreți să înființați carnetul de contribuabil. Dar vă dau un sfat: ia înființați și carnetul de lefuri, ia fixați o lege prin care nimeni în această țară, niciun om, niciun cetățean nu are voie – orice funcțiune ar face – să încaseze din bugetul statului mai mult de 30.000 lei lunar.
Credeți dumneavoastră că țara nu vede, țara nu numără: că cutare ins, ca deputat, are 30.000 lei; ca profesor atât; ca ministru atât; în atâtea consilii atât. Așa este? Socotiți că acest lucru se mai poate tolera de țară? Socotiți că este aici sinceritate?
Trebuie cu toții să ne punem cenușe pe cap. Dacă cerem contribuabilului ultima picătură de sânge, nu avem dreptul să ne prezentăm în fața lui cu avantagii, ci, dimpotrivă, deopotrivă cu ei și aceasta până când vom reuși ca ridicând bogăţia țării să ridicăm și bugetul general al Statului.
Apăi, domnilor, Poincaré în Franța, nu merge la teatru cu mașina Președinției Consiliului, ci cu taximetrul. Opt automobile, pentru opt miniștri – căci atâți vă trebuie – și câte unul la prefect, și halt! Cine vrea să se plimbe, să se plimbe pe cheltuiala lui proprie! Aceasta trebuie să văd la dumneavoastră.
Nimic nu este mai grav într-un popor decât atunci când își pierde încrederea în conducătorii săi.
Pe urmă, domnilor, să încetăm odată cu această epidemie de misiuni în străinătate. Apoi, înainte, domnilor, plecau în străinătate un Alecsandri, un Kogălniceanu, și plecau pe socoteala lor proprie, nu plecau pe bugetul Statului. Dar acum, de când cu Societatea Națiunilor – la care am auzit că ați trimis vreo 27 de delegați -, a ajuns o adevărată epidemie. Plătește contribuabilul…
Domnilor, în loc să reduceți legațiunii, dumnevoastră înființați legațiuni! Reduceți-le la strictul necesar. Dacă veți face așa, ia să vedeți câte zeci și sute de milioane puteți să reduceți aici.
Nicio aprovizionare de material fără licitație cinstită. Să dispară buna învoială dubioasă.
Noi trebuie să avem un buget de sărăcie, aceasta trebuie să ne intre în cap. Nu ne putem permite un buget de lux. Vom vedea că dacă vom face așa, ne vom mări prestigiul moral în fața noastră și în fața poporului nostru.
Eu am trăit și sub regimurile vechi și știu un lucru: nimic nu este mai grav într-un popor decât atunci când își pierde încrederea în conducătorii săi”.
