Unul din ierarhii de seamă al acestei eparhii a fost și Nicodim Munteanu, al doilea patriarh al Bisericii Ortodox Române.
S-a născut la 6 decembrie 1864, în Pipirig, jud. Neamț (localitate de care se leagă și copilăria lui Ion Creangă) și a trecut la cele veșnice la 27 februarie 1948, București, fiind înmormântat în Catedrala Patriarhală, alături de alți patriarhi (Miron Cristea, Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu). A urmat Seminarul «Veniamin» din Iași și în anii 1890-1895 – Academia duhovnicească din Kiev. A fost tuns în monahism la mănăstirea Neamț, sub numele de Nicodim. Hirotesit în anii 1898-1902 ca arhimandrit și numit vicar al mitropoliei Moldovei. Între anii 1912-1923 a fost episcop la Huși. În anii 1924-1935 este starețul mănăstirii Neamț, cea mai mare lavră din Moldova. În 1918, devine membru de onoare al Academiei Române. La 23 ianuarie 1935 a fost ales mitropolit al Moldovei (înscăunat 4 februarie 1935) și la 30 iunie 1939 a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, păstorind până la moarte.
A desfășurat o bogată activitate culturală. Este unul din traducătorii Bibliei românești. A tradus și prelucrat din rusește peste o sută de lucrări teologice, cărți de predici sau broșuri religioase (după arhiepiscopii Sergiu al Vladimirului și Inocențiu al Odesei, din preoții Constantin Stratilatov, Grigorie Petrov și Serghei Cetfericov, profesorul A. P. Lopuhin, Lev Tolstoi, teologul englez F. V. Farrar – tot din limba rusă ș. a.). Are unele lucrări teologice originale, mai ales de zidire sufletească pentru credincioși, cuvântări, pastorale, cărți de rugăciuni etc. A înființat Seminarul de la Neamț și o școală de pictură. A recăpătat clădirile și pământurile mănăstirii Neamț. În 1927, este delegat de Sf. Sinod la Marele sobor de la Moscova, care a hotărât reînființarea Patriarhiei Ortodoxe Ruse.
Nicolae IONESCU
Profilul unui traducător de Biblie: Patriarhul Nicodim Munteanu
Patriarhului Nicodim Munteanu îi aparține aproape toată traducerea Bibliei apărute în 1944, dar și alte zeci de traduceri și lucrări teologice proprii.
Patriarhul Nicodim a tradus în română după textul grecesc al Septuagintei 51 de cărți ale Sfintei Scripturi (24 din Vechiul Testament, iar Noul Testament în întregime). De asemenea, a publicat Noul Testament în cinci ediţii, dar şi Psaltirea (patru ediţii), traduse de el.
Al doilea patriarh al României a făcut numeroase traduceri și din literatura teologică rusă. A realizat lucrări proprii, inspirate din Sfânta Scriptură și alte scrieri legate de pastorația timpului, fie volume mari, fie broșuri simple, pe înțelesul tuturor.
„Această combinație între textul Sfintei Scripturi și contextul social, pastoral a arătat că Patriarhul Nicodim era un teolog realist și un păstor care aducea în actualitate cuvântul vieții, cuvântul mântuitor, cuvântul care ne unește cu Dumnezeu-Cuvântul și cu întreaga Sfântă Treime”, remarcă Patriarhul Daniel.
Scriitorul Cezar Petrescu îl încadrează pe Părintele Patriarh Nicodim „în datina vlădicilor cărturari de odinioară” și spune că era „slujitor al slovelor, iar nu numai al altarului”.
Scriitorul își amintea într-un text omagial anii în care la „Mănăstirea Neamţ, ferită de toate frământările sterpe ale veacului, cu osârdia vechilor schimnici, Patriarhul Nicodim trudea la cărţile şi la tălmăcirile sale”.
Lumina de la chilia monahului cărturar
Cezar Petrescu realizează astfel un profil al Patriarhului Nicodim din perspectiva unui om de cultură.
„Nu ştiu şi nu cred să fi avut pe atunci vreun rost în ierarhia administrativă a Bisericii noastre. Era numai o figură singuratică, retrasă din lume, ca o mustrare tăcută a deşertăciunilor noastre şi ale vremii”, evoca scriitorul contemporan cu al doilea patriarh al României.
„Până noaptea târziu lumina de la chilia sa de lucru lucea ca o stea călăuzitoare şi caldă în beznă. Călugări, vilegiaturişti, excursionişti, toţi se linişteau după ce sunau clopotele de vecernie. Lumina de la chilia monahului cărturar veghea până la al doilea cântat al cocoşilor”, nota Cezar Petrescu.
Scriitorul consideră că „din acea migală de slujitor al slovelor, iar nu numai al altarului, s-au adunat filă cu filă peste o sută de cărţi, tălmăciri şi scrieri originale, care legau firul cu începuturile cărturăreşti ale fostului student de la Academia Teologică a Kievului”.
El amintea de traducerea Bibliei, dar și de „acea nepreţuită traducere a Istoriei Biblice, după textul profesorului rus Lopuhin, operă imensă, covârşitoare, în şase volume a câte 700 pagini fiecare, destul pentru a umple viaţa de muncă”.
Sugerând greutățile prin care a trecut Patriarhul Nicodim în perioade cu tensiuni politice și sociale, Cezar Petrescu scria în 1945 că peste ani „s-au năruit cetăţi, imperii, temple, s-au întors în pulbere trufii”, dar „osârdia cărturarului a rămas aceeași”.
„S-ar afla oare o mai întăritoare pildă de statornicie? Şi oare un scriitor al slovelor profane ar putea aduce un alt mai pios omagiu unui cărturar care şi-a închinat viaţa răspândind şi luminând învăţătura lui Hristos?” își încheie retoric Cezar Petrescu textul semnat în volumul omagial «† Nicodim (1865-1945)» apărut la Tipografia Cărților Bisericești în 1945.
Patriarhul Nicodim a fost Doctor honoris causa al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi şi membru de onoare al Academiei Române.
Patriarhia Română a dedicat anul 2019 comemorării Patriarhilor Iustin, Nicodim și a traducătorilor de cărți bisericești.
Preluare: basilica.ro / Autor: Sorin Ioniţe
