Cum este obiceiul deja încetățenit, orice afirmație faci, are grijă cineva să te înregimenteze ideologic. O spun din capul locului: nu sunt un fan al societății de consum, dar nici nu o demonizez in corpore, pentru că eu însumi sunt, inevitabil, prins în vârtejul beneficiilor ei, dintre care unele sunt o mare binecuvântare. Da, acesta este paradoxul pe care îl trăiesc. Și acum intenția acestui text. Apariția lui Moș Crăciun nu are nicio vagă legătură cu băutura răcoritoare Coca-Cola. Îmi veți spune, siguri pe voi, trebuie să admitem că doar culorile veșmintelor lui Moș Crăciun au fost inspirate din albul și roșul de pe sticlele de Coca-Cola. Afirmațiile mele sunt susținute de o mini-istorie vizuală despre apariția lui Moș Crăciun, publicată anii trecuți (2014) de ziarul The Guardian
Modelul inițial pentru Moș Crăciun a fost Sfântul Ierarh Nicolae (icoane din secolul al XII-lea, secolul al XVI-lea și secolul al XVIII-lea), inclusiv în ceea ce privește barba și culoarea veșmintelor. Puțină istorie nu strică. Compania Coca-Cola a fost înființată în anul 1886 de către un farmacist din Atlanta, SUA, John Pemberton. Prima reclamă clasică cu Moș Crăciun, îmbrăcat în roșu și în alb și care deschide un frigider din care ia o sticlă de coca-cola, a fost publicată în anul 1959, chiar dacă Moșu’ devine „un bun” al companiei încă din 1933. Cu mult timp înainte (1850), o gravură îl reprezintă pe Sfântul Nicolae călare pe cal, ducând într-un coș mai mulți brazi de Crăciun. În această gravură, Sfântul Nicolae seamănă izbitor cu Moș Crăciun al nostru, exceptânt culorile hainelor. Ceva mai târziu (1890), Moș Crăciun apare pe o reclamă pentru vinuri, îmbrăcat în roșu și alb.
Însă cele mai vechi imagini cu Moș Crăciun îmbrăcat în roșu și alb în sanie trasă de reni datează din 1800. Deci, Moș Crăciun este „creația” Sfântului Nicolae. Coca-Cola doar l-a confiscat și așa a rămas și în mințile multora.
Articolul semnat de Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, apărut în data de 26 decembrie 2019, pe www.marginaliaetc.ro.
Imaginea lui Moș Crăciun cu straie roșii și cu tabăra sa din Laponia este doar un concept de marketing în spatele căruia se fac mulți bani. Asta face și Coca Cola, dar și alte branduri. Problema este alta, mai puțin cunoscută, pe care Preasfințitul Părinte Ignatie nu ne-a împărtășit-o, pentru că s-a orientat (în expunerea Preasfinției Sale) doar pe rezonanțele creștine ale Crăciunului; în realitate, însă, acest moment marchează o sărbătoare pre-creștină, creștinismul suprapunând momentul nașterii lui Iisus peste aceasta. Geto-dacii, de altfel, sărbătoreau în preajma solstițiului de iarnă nașterea unei divinități solare, uraniene, sărbătoare asociată și cu ideea de moarte și renaștere. Prin urmare, sărbătoarea Crăciunului nu s-a celebrat în sânul bisericii creștine decât destul de târziu, abia începând cu secolul IV la Roma. În partea de Răsărit a Imperiului, nașterea și botezul lui Iisus se sărbătoreau la 6 ianuarie, dată care corespunde cu sărbătoarea Bobotezei în Biserica Ortodoxă, apoi treptat s-a adoptat data de 25 decembrie, ca dată a nașterii lui Hristos. Mai amintesc aici, inclusiv multitudinea obiceiurilor străvechi din folclorul românesc legate de sărbătoarea Crăciunului, obiceiuri care au rezistat până astăzi, fiind încă o dovadă că ele nu au apărut o dată cu introducerea în biserica creștină a celebrării nașterii Mântuitorului, ci își au originile în vechile tradiții indo-europene neolitice. Ca să concretizez, separat de semnificația religioasă a Nașterii Domnului, Crăciunul este o celebrare a solstițiului de iarnă, a soarelui în special, iar denumirea sa este de origine traco-dacă, fiind preluată apoi de celelalte popoare din Europa Centrală și de Răsărit.