Să-i recunoaștem: amprenta lor de carbon e inconfundabilă, sunt lesne de identificat chiar și în mulțime, iar la reuniunile de familie din jurul mesei de Crăciun se disting ca păduchele în frunte. Să-i privim atent, individual sau la grămadă, pentru că viteza lor de multiplicare vine la pachet cu transformări și adaosuri de etapă, așa că spectacolul ce se dezvăluie sub lupă e realmente fascinant și în permanentă schimbare.
Ei nu vor brad! Adică nu mai vor brad. Din motive ecologice (salvăm planeta!) au trecut de la cetină la plastic, apoi, când plasticul scos la imprimantă 3D a ajuns să coste cât un pogon de pădure, au ales să atârne trei globuri de lustră și, gata, au rezolvat problema decorațiunilor. Pentru că, să fie limpede, ei decorează, nu împodobesc. Și de aici, un șir lung de chestii pe care ei nu le fac cum le fac ceilalți.
Porc? Doamne ferește sau, pe noua-vorbă, no way! De Ignat să n-audă, șorici să nu vadă. Piftie sau caltaboș? Poate, așa, de gust, pentru că e vorba de colagen și de biata bunica – a muncit prea mult săraca să umple masa cu de toate – altminteri n-ar pune pe limbă. Pentru ei masa de Crăciun e un supliciu, se așează pe scaun ca pe trotinetă, încercând în permanență să mențină echilibrul între numărul de calorii și raportul corect dintre carbohidrați, fibre, grăsimi și proteine. Apariția sarmalelor cu orez și caju li se datorează, la fel și lebărul vegan din avocado cu migdale.
Oricum, pentru ei nu e Crăciun, ci sunt sărbători de iarnă, iar subiectul preferat de discuție în această perioadă e legat de petardele al căror zgomot teribil le-a traumatizat pomeranianul și chihuahua. Indignarea vine la pachet cu decizia de a nu deschide ușa la colindători și nici atunci când vine popa cu Icoana Nașterii Mântuitorului ca să nu adauge o sursă de stres suplimentar în viața bietelor animăluțe.
După două pahare de prosecco fac mișto de Hrușcă și de Fuego, asta fiind deja o adevărată tradiție, dar nu-și pot refuza plăcerea ușor vinovată de a fredona pentru a mia oară „Last Christmas”, adevăratul colind corporatist lansat de „Wham!” la sfârșitul secolului trecut, chestie care-i apropie cumva de ideea datinilor și a muzicii arhaice.
Pentru ei, în decembrie atmosfera e magică. Toate Crăciunițele dau năvală pe Insta-story și, dacă tot nu e zăpadă, merge un selfie lângă moșul întins la soare pe nisipul din Dubai, ca să nu uite cumva de cadouri.
Din nenumărate motive însă, aceste sărbători li se par obositoare: aleargă după cadouri, trebuie să meargă la salon pentru unghii și coafură, apoi să încerce un slalom reușit pe la părinți și rude, ca să nu mai vorbim de coșmarul unor experimente culinare desfășurate în premieră, cum ar fi testul cozonacilor. Oricum, ei nu pricep nici în ruptul capului de ce e privită rețeta de cozonac ca o probă olimpică în bucătărie, mai ales când amărâtul ăla de cozonac plin de carbohidrați și de gluten e de găsit în orice supermarket, la o adică,
Acestea fiind zise, să stăm pe lângă ei în această perioadă. Să-i studiem atent, pentru că sunt o specie aparte. La platoul cu sarmale, faceți o glumă și dați-le o țuică, apoi șoptiți-le la ureche un refren cu leru-i ler și ascundeți-le mobilul. Vor avea un Crăciun de neuitat în ecrane și să nu vă mire dacă la un moment dat redevin oameni normali și strigă din toți rărunchii „Împodobește, mamă, bradul!”.
Preluare: canal33.ro / Autor: Robert Turcescu
