Aproape 50% dintre români cred că regimul comunist a însemnat un lucru bun pentru țară, iar înainte de 1989 se trăia mai bine decât în prezent.
Procentul în creștere vine pe fondul prestației capitaliștilor de la Davos. O prestație care a adâncit prăpastia dintre bogați și săraci, în paralel cu introducerea ideologiei „woke” și a noilor metode de constrângere și control în rândul populației.
Ne îndreptăm cu mare viteză spre pierderea libertății individuale și a autodeterminării ca stat. Practic, România din zilele noastre este mult mai puțin suverană decât România lui Ceaușescu. Și tinde să devină un județ amărât al unei Uniuni Europene care la un moment dat se va contopi în Statul Global. În plus, în mod paradoxal pentru o democrație de tip capitalist, simplii cetățeni sunt pe cale să-și piardă libertățile fundamentale la fel de repede ca în primii ani de comunism.
Jumătate dintre români spun că se trăia mai bine înainte de 1989. Ceea ce înseamnă că unul din doi cetățeni supraviețuiește acum sub limita sărăciei. Pentru că asta am avut în anii 80: sărăcie cruntă, alimente puține cumpărate pe cartelă, frig în case, întuneric, dictatura partidului unic.
Chiar dacă nu conștientizează pe moment, românii nostalgici după epoca Ceaușescu ar trebui să fie entuziaști. Să-i aplaude în picioare pe Joe Biden, pe Ursula von der Leyen și pe toți globaliștii din clica de la Davos. Ne îndreptăm cu viteză maximă spre același tip de dictatură, cu mici nuanțe.
Locul de muncă garantat de comuniști va fi „venitul minim universal” pe care elitele noastre îl experimentează deja într-o serie de state, în așteptarea momentului în care Inteligența Artificială și roboții vor ocupa majoritatea job-urilor.
Orașele de 15 minute vor înlocui blocurile comuniste dăruite din inimă de PCR și vor face ca oamenii să se simtă nu doar „în siguranță”, ci și sub o monitorizare permanentă.
Partidul Unic deja există, în ciuda aparențelor. După cum se observă cu ochiul liber, diferențele dintre PSD și PNL se văd doar în siglele celor două partide. Valabil și pentru alte formațiuni, inclusiv din opoziție. Valabil oriunde în Europa.
Partidul Unic al miliardarilor filantropi este fix Partidul Comunist din epoca Ceaușescu. Nicio deosebire. Nici măcar de formă. Îi vedem la televizor pe actualii secretari de partid cum dau directive la cel mai înalt nivel: George Soros și fiul îi scriu prompterul lui Joe Biden, blândul Bill Gates îi face agenda Ursulei von der Leyen, baronul Rothschild îl cheamă la raport pe premierul Sunak, în timp ce bancherii Rockefeller mimează democrația cu băieții veseli din congresul american.
Despre ce libertate vorbim? Dictatura miliardarilor filantropi vine în întâmpinarea românilor care îl regretă pe Ceaușescu: cetățeni extrem de săraci, aflați în căutarea unui loc de muncă sigur și a unui acoperiș deasupra capului. Când n-ai ce pune pe masă, libertatea devine un moft. Orice tip de dictatură este binevenită.
Așadar, jumătate dintre români așteaptă cu sufletul la gură resetarea lui Schwab și venitul minim universal. Alții, să zicem un sfert, fac parte din așa-zisa elită conectată fie la bugetul de stat, fie la afaceri care încă mai funcționează.
Întrebarea este ce se întâmplă cu noi, cu sfertul rămas? Cu cei nemulțumiți atât de dictatura comunistă, cât și de dictatura lui Schwab. Există vreun loc pe pământ unde am putea să ne refugiem și să trăim în liniște?
Autor: Adrian Onciu
Există un asemenea loc, dar presupune schimbări masive de mentalitate: ruperea de așa-zisa civilizație, de agitația și zgomotul marilor metropole, de renunțarea la distracțiile de noapte, la cumpărăturile din mall-urile lumii, la vacanțele exotice. Comunitățile tradiționaliste Amish nu plac multora, dar au demonstrat de-a lungul timpului (inclusiv în vremea falsei pandemii) că sunt foarte atenți cu privire la ceea ce permit să pătrundă în viața lor. Îmbrățișarea unei versiuni încetinite a vieții, simplificarea sărbătorilor, acceptarea puținului în viață, găsirea unei modalități de a pune mai mereu aspectele cu adevărat importante pe primul loc (familia, vecinii, prietenii, credința), gândirea cu propriul cap- fără propaganda cu care sunt îndopați cei care stau aproape non-stop lipiți de televizoare, laptopuri și telefoane mobile, păstrarea unor principii sănătoase, de bun simț, care te-ar face să rămâi în mare parte imun la mizeriile lumii contemporane, cum ar fi vaccinarea cu seruri experimentale ucigătoare, influența satanică a filmelor și muzicii la modă, ideologiile dezaxate și așa mai departe, toate acestea constituie trăitul în liniște, în normalitate, departe de dictatura lui Schwab, de finanțele lui Rothschild și de agenda Ursulei von der Leyen. Dar cum sunt puțini doritori și prea mulți care se vaită, rămâne valabilă vorba aceea bătrânească: Dumnezeu dă, dar nu bagă și-n traistă!