Milioane de oameni merg în biserici, atât la slujbele săptămânale, cât și (cel mai mult) la marile sărbători religioase, urmând ritualuri fără să se gândească la faptul că ar putea contacta vreo boală infecțioasă.
În cele mai frecvente cazuri, în cadrul ritualurilor religioase, în biserici se pupă, într-o mare aglomerație, ca pe bandă rulantă!, icoanele, cruciulițele, mâna preotului, moaștele, sfinții (pe față, pe frunte, pe obraz, pe gură, pe unde ajunge și pe unde apucă fiecare), prin mișcări și prin gesturi care se repetă mereu la fel, banalizate prin repetare, la care nu participă conștiința.
În cadrul împărtășaniei, cu aceeași linguriță, i se dă fiecăruia anafura (o bucățică de pâine) și vinul din același păhărel (numit potir, în epoca apostolică), care ajung, ca pe bandă rulantă, în gură la zeci și chiar la sute de persoane, care așteptă una după alta.
În mediul rural, mortul încă se mai pupă pe frunte, pe obraz, pe mână.
Sunt sărbători religioase la care, mai multe zile la rând, aceleași moaște sunt sărutate, ca pe bandă rulantă și intr-o mare înghesuială, de până la 500.000 de persoane, dintre care unele au diferite boli (unele vizibile prin tuse), inclusiv transmisibile.
Sunt diferite alte medii, precum în spitale, în închisori etc., în care preoţii împărtăşesc mulțime de persoane, atât bolnave, cât și sănătoase, din acelaşi pahar, cu aceeaşi linguriţă, cei împărtășiți pupând aceeași icoană, iconiță/cruciuliță (ținută de preot în mână), mâna preotului etc.
Chiar și în condițiile în care se ştie cât de ușor se transmit bolile infecțioase când, împreună, cei bolnavi cu cei sănătoși, respiră același aer, ating și/sau folosesc aceleași obiecte, atât foarte mulți oameni, cât și unii slujitori ai bisericii, ignoră acest pericol și urmează ritualurile religioase menționate anterior.
În cadrul acestor ritualuri religioase, prin secreţiile lăsate cu microbii și/sau cu virușii, fie și numai de o singură persoană, se pot crea adevărate focare de infecţie, care sunt pline cu culturi bacteriene, cu o floră patogenă, precum de tuberculoză, de hepatită, de virusuri gripale, de alte boli, care pot fi transmise foarte uşor de la o persoană bolnavă la o persoană sănătoasă, chiar şi prin aer. Patogenii se pot transmit și prin salivă, prin leziuni cutanate orale/labiale, prin picături și/sau prin căi aeriene etc.
Nici cei care au boli respiratorii active și care mai și tușesc și mai au și leziuni ale buzelor și/sau ale gurii, nu se abţin de la împărtăşire și de la celelalte ritualuri cu sărutul, dar nici altcineva (enoriași, preoți, cunoștințe, membrii ai familiei etc.) nu le atrag atenția, și cu atât mai mult nu-i determină să nu mai participe la respectivele ritualuri religioase.
Sunt și cazuri de persoane care, cu toate că sunt bolnave, merg la biserică cu credința că, „mergând la biserică, ascultând slujba și rugându-se, se vor face bine și nu-i îmbolnăvesc pe alții”.
În frecvente cazuri, la slujbele religioase participă și persoane care au o tuse productivă, dar, cu toate că cei din jurul lor constată acest lucru, nimeni nu zice nimic, nici chiar când acestea merg și se împărtășesc, inclusiv când ajunse în fața preotului, tușind și împrăștiind boala.
Când tușește sau strănută o persoană bolnavă, aceasta elimină din organism mulțime de stropi (de picături fine, de aerosoli) în aerul din jur, stropi care conțin microbii care au cauzat boala și care îi pot îmbolnăvi și pe cei care îi asimilează, cu ochii, cu nasul și/sau cu gura.
Picăturile eliminate prin tuse sau strănut au o raza de acțiune de până la 1,5 metrii. Aceste particule rămân în aer un timp mai îndelungat și se pot deplasa cu ajutorul curenților de aer.
Daca un strop de la o persoană bolnavă intra în contact cu ochii, cu nasul și/sau cu gura, boala poate fi contactată, iar simptomele apar, în general, după 7-10 zile de la infectare, iar în unele boli chiar și după 21 de zile.
Persoanele sănătoase, participante la o slujbă religioasă, pot contacta, de la persoanele bolnave, o boală infecțioasă, după care, mergând acasă, infectează întreaga familie
Medicii atrag serios atenția asupra faptului că trebuie renunțat la dogma conform căreia, în timpul unei slujbe religioasă, persoanele sănătoase nu pot contacta o boală infecțioasă de la persoanele bolnave.
Boala infecțioasă este cauzată de un agent biologic (virus, bacterie, parazit, ciupercă, insectă etc.) față de care organismul atacat, în cadrul unui complex de împrejurări, nu este capabil să se apere.
Bolile infecțioase, produse atât de virusuri (precum bolile gripale, hepatitele epidemice, SIDA, COVID-19 etc.), cât și de bacterii (precum gastro-enterite, Salmonella, sifilis, tuberculoză, boli ictero-hemoragice bacteriene etc.), se transmit de la un om la altul în toate situațiile menționate mai sus și pătrund în organism și prin salivă, prin sărut, prin sânge, prin obiecte infectate etc.
Boala contagioasă poate fi răspândită și de o persoană care prezintă doar o formă ușoară a bolii sau de o persoană infectată care nu are niciun fel de simptome.
În Biblie nu se prevede nicăieri că trebuie să săruți icoanele și alte obiecte bisericești, fie în biserică, fie când vine preotul cu Crăciunul, cu Boboteaza, fie în alte împrejurări.
Icoanele și alte obiecte bisericești sunt obiecte materiale, iar prin sărutarea lor se încalcă porunca a IV-a (din „Cele 10 Porunci”) din Biblie, cartea Exodul / Ieșirea, capitolul 20, versetele 4 și 5, unde se spune „4. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt […] 5. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești; […]””.
Când te rogi, profund și cu adevărat, încerci să te depărtezi și să uiți pe cât e cu putință de orice lucruri materiale, cufundându-te în mediul sacru și focalizându-ți rugăciunea către Dumnezeu.
Un ritualul religios, cu zeci și/sau cu sute de persoane, într-o mare înghesuială, cu închinări și sărutări (ca pe bandă rulantă) de diferite obiecte, cu copii mici care plâng, cu persoane care deranjează (care vorbesc, tușesc, strănută, le mai sună telefonul etc.), nu-ți asigură condițiile pentru ca, prin rugăciune și prin participarea la o asemenea slujbă, să te conectezi la Dumnezeu.
Adevărată închinare are loc într-o liniște deplină și fără teama că din acel loc poți să pleci cu o boală infecțioasă, deci numai într-un loc unde poți să-ți îndrepți gândurile, pe cât posibil, numai spre Dumnezeu.
Este un adevăr cunoscut de toată lumea, și de când există lumea, că „Îți faci dușmani spunând adevărul și îți faci prieteni mințind.”
Cele de mai sus, eu le-am scris, la susțin și le spun cu cele mai bune intenții, spre binele tuturor, și cu atât mai mult al enoriașilor și al slujitorilor biserici.
„Cine are minte, să ia aminte!” „Cine are urechi de auzit să audă!”. Amin! (Matei 11:15; Luca 14:35)
Bibliografie
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/sarutarea-icoanelor-bacterii-risc-imbolnavire/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Boal%C4%83_infec%C8%9Bioas%C4%83
Autor: Conf. Univ. Dr. N. Grigorie Lăcrița
E atacată Ortodoxia prin orice mijloc și cu toate armele, într-un moment în care nu ne-a mai rămas nouă, ortodocșilor, nici un sprijin, încercare însoțită – din câte se remarcă – de un limbaj blasfemator, cu un ton ironic și cu argumente răutăcioase! Autorul își pune titlurile în fața numelui, doar, doar, va acorda ceva „greutate” blasfemiilor din cuprinsul articolului de rahat! Adică, cel care a învins moartea, Hristos Cel Atotputernic, Doctorul suprem al sufletelor și al trupurilor, care are puterea de a vindeca bolile sufletului, minții și trupului și care face în fiecare zi o mulțime de minuni dăruind credincioșilor Preasfântul Său Trup și Preacuratul Său Sânge, este prezentat ca o posibilă sursă de boală și este supus unor măsuri profilactice de către tovarășul conferențiar universitar. În fond, denigrările se răspândesc mult mai repede decât glorificarea/ slăvirea ori vorbele bune, cumpătate. Mai avea puțin și recomanda slujitorilor Bisericii să pună vreun antiseptic sau antibiotic în Sfântul Potir… De fapt, nu-i de mirare atitudinea acestui om: câți nu cred în miracolul Învierii Domnului, câți ironizează nașterea Lui din Fecioară, câți neagă mireasma răspândită de sfintele moaște, câți disprețuiesc tot ce este sfânt și sacru, câți uneltesc împotriva Bisericii noastre, câți urmăresc să stingă și ultima urmă de credință din sufletele noastre, este normal să încerce să se folosească de absolut orice așa-zis argument drăcesc și să se lege INCLUSIV de taina Sfintei Împărtășanii! De altfel, viața fără împărtășanie seamănă cu o boală gravă fără medicament. Dar, din păcate, marea problemă NU constă în transmiterea bolilor infecțioase (ori de orice altă natură) și nici în încercarea instituirii panicii în rândurile noastre, ale credincioșilor, ci în VIRUSUL NECINSTIRII ȘI NECREDINȚEI.
Bine ar fi, ca duhovnicii noștri, ca o contrapondere la o asemenea mizerie de expunere, să recomande credincioșilor să se împărtășească frecvent în aceste vremuri grele, să participe repetat la Sfânta Liturghie, să se închine și să sărute icoanele cu aceeași evlavie, la fel și Sfânta Evanghelie, iar cei care au obținut binecuvântarea duhovnicului pentru Sfânta Euharistie să se apropie și mai des de PAHARUL VIEȚII, întotdeauna cu frică de Dumnezeu, cu multă credință și cu dragoste adevărată. Restul, sunt baliverne exprimate de nemernici!!!
Genial răspuns!Iar ca răspuns personal , la invocata poruncă a patra , autorul însuși își face chip cioplit din știință, necunoscând explicația Sfinților Părinți : sărutăm icoana care reprezintă imaginea materială a chipului ce transcende dincolo de materie , așa cum cuprinși de dor și de iubire față de cei dragi ,in anumite momente sărutăm fotografiile lor , fără a ne închina hârtiei fotografice! Iar Sfântul Potir e însăși pregustarea vieții veșnice dăruită de Mântuitorul tuturor prin Sfânta Jertfă pe Cruce! „Luați mâncați, acesta este trupul Meu…;beți dintr-u acesta toți , acesta este sângele Meu , al Legii celei noi…! Doamne ajută!
Conferentiaru’ asta a adunat un car de prostie in mintea lui (i)luminata de stiinta si de mandria (ne)cunoasterii.