Privit dintr-un anumit unghi, la începutul anului 2024, pendulul relațiilor internaționale pare să se îndrepte spre incertitudine. În 2024, în multe țări cu roluri importante în relațiile internaționale vor avea loc alegeri. SUA se îndreaptă spre cel mai dificil sezon electoral din istoria lor politică. Oare va fi capabil președintele Joe Biden, cu fragilitatea sa fizică și mentală, să obțină nominalizarea din partea partidului său? Sau Partidul Democrat va fi forțat să o susțină pe vicepreședinta Kamala Harris, într-un moment de disperare?
Republicanii au parte de scenarii și mai incerte. Donald Trump continuă să arunce o umbră mare asupra întregului proces. Aparentul salvator, Ron DeSantis, se prăbușește în sondaje, în timp ce Nikki Haley, o codașă până în urmă cu câteva săptămâni, începe să se profileze ca rivală principală a lui Trump.
Indiferent cine va câștiga alegerile prezidențiale, SUA vor fi pe pilot automat în cea mai mare parte a anului 2024 și nu vor putea fi luate deciziile pe care le-ar lua o administrație ce nu s-ar confrunta cu alegeri.
Marea Britanie se îndreaptă spre niște alegeri generale dificile, cele mai dificile de după Criza Suezului, în 1956. Partidul Conservator este slăbit, în timp ce Partidul Laburist nu pare capabil să profite și să revină la putere. Perspectiva unui vot strâns, cu laburiștii depinzând de susținerea Partidului Național Scoțian pentru a forma guvernul, semnalează o perioadă de incertitudine în ce privește deciziile strategice.
În UE, Olanda nu mai are un guvern stabil și va rămâne în această situație luni bune. În Germania, cea mai mare economie europeană, coaliția cancelarului Olaf Scholz se poate destrăma în orice moment, în timp ce Alternativa pentru Germania pare să devină arbitrul scenei politice divizate.
Până și Franța se îndreaptă spre o perioadă de instabilitate, odată ce coaliția președintelui Emmanuel Macron începe să se fărâmițeze, iar guvernul sau nu își mai poate asigura majoritatea în Parlament. Perspectiva alegerilor anticipate este precum sabia lui Damocles.
În Rusia, președintele Valdimir Putin se îndreptă spre o victorie facilă la alegerile prezidențiale. Însă chiar și în Rusia alegerile pot duce la mari schimbări în rândul elitei conducătoare, inclusiv printre înalții oficiali și în cercul lor apropiat de oligarhi. Până la urmă, eșecul mascat din Ucraina trebuie pus pe seama cuiva.
Singura mare putere care pare să aibă parte de stabilitate în 2024 este Republica Populară Chineză. Însă președintele Xi Jinping pare axat mai degrabă pe gestionarea încetinirii creșterii economice și pe epurarea partidului decât pe problemele internaționale, care nu aduc decât necazuri.
Pendulul afacerilor internaționale se îndreaptă spre conflict, instabilitate și eșuarea unor state.
În 2023, lista țărilor eșuate se limita la Siria, Libia, Somalia, Sudanul de Sud. În 2024, pe listă se pot adăuga Sudanul, aflat în război civil, dar și Myanmar, unde tot mai multe zone încep să fie controlate de rebelii ce se opun juntei militare.
Sunt puține șanse ca pendulul să se îndrepte spre pace.
În Ucraina, ambele tabere (Rusia și NATO) sunt prinse într-un conflict ce nu pare să se încheie în viitorul apropiat. Războiul din Gaza va continua în 2024. Chiar dacă Israelul își atinge obiectivele militare – adică distrugerea mașinii militare a Hamas și eliberarea ostaticilor – construirea unui nou statu-quo va dura luni de zile. Între timp, războiul din Gaza are reverberații în Yemenul de Nord aflat încă sub controlul hutiților, în zone din Liban aflate sub controlul Hezbollah. Există riscul unor confruntări între miliții din Siria și Irak controlate de Iran și elemente susținute de SUA în aceste state.
Există indicii că Rusia si Turcia pregătesc acțiuni militare de amploare pentru a-și asigura controlul asupra unor porțiuni cât mai mari din Siria.
Pendulul se va îndepărta de ONU și de diplomație în general.
Consiliul de Securitate ONU va rămâne, cel mai probabil, ineficient, în viitorul apropiat, iar secretarul general ONU își pierde din autoritate în calitate de arbitru al conflictelor internaționale. La finalul Conferinței pentru Mediu din Dubai din 2023 s-a vorbit mult despre revenirea la multilateralism. Însă pare a fi o iluzie. Anul 2024 se anunță unul al declinului multilateralismului și al întăririi acțiunilor bilaterale în chestiuni economice și de securitate.
În unele cazuri, politica lupului singuratic pare a aduce mai multe roade. Ungaria lui Viktor Orban sfidează UE găzduind o uzină chineză de mașini electrice care să concureze cu producătorii europeni. În ciuda unui acord pentru coordonare în politica migrației, statele UE elaborează strategii divergente care vor duce, cel mai probabil, la dispute diplomatice în 2024.
Pendulul relațiilor internaționale se va îndepărta de consensul care s-a format în anii de aur ai globalizării.
Peste tot avem de-a face cu revenirea la cea mai strictă definiție a interesului național. Teama dependenței de puteri potențial ostile sau instabile a obligat multe țări, în special din UE, să se îndrepte spre naționalism economic și să renunțe la argumentul „avantajului comparativ”. Spre exemplu, Franța a elaborat un plan pentru atingerea autosuficienței în anumite domenii, în primul rând farmaceutic, microcipuri și baterii pentru vehiculele electrice.
În cele din urmă, pendulul se va îndrepta într-o direcție favorabilă statelor mici și medii, care vor fi capabile să adopte politici eficiente în interesul propriu. Până la urmă, nu există națiuni mici și medii; conducerea este cea care face ca o țară să fie mică sau mare.
Autor: Amir Taheri
