Mass-media tradițională și influensării arondați au o mare responsabilitate atunci când vorbim despre polarizarea extremă din societate.
Împărțirea populației, complet falsă, între buni și răi, proeuropeni și antieuropeni, moderați și extremiști, contribuie decisiv la atmosfera irespirabilă. Etichetarea superficială, fără nuanțări, fără explicații, delimitează clar cele două tabere și le pune într-o situație conflictuală fără ieșire.
Din discursul presei mainstream reiese fără dubiu superioritatea morală a proeuropenilor. Însă fără prea multe argumente, aproape axiomatic. În accepțiunea publicului, „proeuropean” este orice cetățean care vibrează la valorile fundamentale ale democrației: pluralismul politic, libertatea de exprimare, meritocrația, toleranța. De asemenea, nu în ultimul rând, un proeuropean apreciază bunăstarea care ar trebui să vină la pachet cu valorile sacrosante ale Occidentului luminat.
Despre antieuropeni mass-media nu intră în detalii. Știm doar că s-ar opune migrației ilegale, propagandei LGBT și ideologiei woke – toate importate pe filieră americană. Cum și Orban, Fico sau Putin gândesc la fel, rezultă că sunt la fel de antieuropeni ca oricare dintre simplii cetățeni ce refuză să o aplaude în picioare pe Ursula von der Leyen.
Asistăm la un șiretlic foarte ieftin. O mizerie practic. Acuzația de a fi antieuropean este una cu impact puternic la publicul neinformat sau mai slab de înger. În ochii multora, a fi antieuropean ar putea fi mai grav decât a fi extremist, putinist sau antivaccinist.
Europa rămâne, indiferent de vremuri, a doua noastră casă. Suntem proeuropeni cât timp locuim aici. Cât timp nu plecăm de bunăvoie sau nu suntem deportați de pretinșii proeuropeni (mai cunoscuți drept liberali sau globaliști).
S-o spunem direct: antieuropean poți fi doar dacă vii din Statele Unite sau de pe alte continente și ai un interes vădit să slăbești Europa. Să-i tai sursele ieftine de energie, ca să-i vinzi propria marfă, de trei ori mai scumpă. Să o târăști în război cu Rusia, ca să o îndopi cu armament la suprapreț. Să o obligi să se vaccineze, ca să-i bagi pe gât miliarde de doze experimentale.
Asta înseamnă să fii antieuropean, pe scurt. Joe Biden este un antieuropean convins, fără niciun dubiu.
Și mai ești un antieuropean convins atunci când trădezi interesele fundamentale ale continentului, ale cetățenilor. Atunci când nu dorești o Europă puternică, suverană, stăpână pe propriile decizii. Ursula von der Leyen este un astfel de antieuropean.
Dacă ar fi să ne raportăm la criteriile enunțate timid de mass-media MSM, cel puțin jumătate dintre români sunt antieuropeni. O aberație, evident! Așa cum nici ungurii nu sunt antieuropeni doar pentru faptul că gândesc altfel decât birocrații de la Bruxelles sau liberalii de la Washington.
Dacă tot manifestă atâta intoleranță la ideile conservatoare, i-aș propune Ursulei von der Leyen să găsească un spațiu suficient de mare, undeva în UE, în care să-și întemeieze o țară toți antieuropenii deveniți indezirabili. Vreo 200 de milioane de suflete.
Să se numească Antieuropenia și să aibă capitala la Antibruxelles.
Autor: Adrian Onciu
Citez: „Dacă ar fi să ne raportăm la criteriile enunțate timid de mass-media MSM, cel puțin jumătate dintre români sunt antieuropeni. O aberație, evident!” – De ce reprezintă o aberație? Eu, spre exemplu, NU doresc să fiu solidară cu niciun stat al Europei!… Și punct!… Pentru că nu pot fi obligată să fac un gest care se naște din empatie față de o suferință, față de un necaz, față de un neajuns… și nu dintr-o obligație decretată de naziștii Europei și de camarilele lor aproape fasciste din statele pe care le controlează de la Bruxelles. NU au cum să mă „sensibilizeze” în minciunile lor tocmai acei indivizi care au râs de neamul meu! De nația mea! De istoria și gradul de civilizație a națiunii mele! Care mi-au aruncat sfidător acuze de provincialism și îngustime față de „valorile” lor scârbavnice. Și care, ani și ani, mi-au reproșat că țara mea nu e bună să intre în „lumea” lor! NU am de ce fiu legată și nici înțelegătoare față de nevoile imediate ori chiar „stringente” ale europenilor care își vor „sărăci” speculativ propriile populații pentru a-și putea ține pornite industriile. Și pentru a avea pe mai departe economiile „pe val”. Doar fiindcă Putin nu s-a lăsat călcat în picioare și-a știut să-ntoarcă foaia cu Ursula și lătrăii ei.
Și nu trebuie să-mi pese de nevoile lor pentru că nu vin din lipsuri date de grozăviile războaielor, pentru a ne pune cu toții cenușă în cap pentru „sărăcirea” lor… Și ajutorarea, nu-i așa?!, „ca între frați”, chipurile! Nu avem de ce să-i ajutăm pentru că ei, ca decidenți și împărțitori ai averilor de țară ale altora, inclusiv ale României, niciodată nu ne-au tratat ca pe niște frați. Pentru că nu a fost o Europă a fraților! A frățiilor, da! A celor mari împotriva celor mici.
Putem fi solidari doar cu noi înșine! Cu neamul nostru! Cu bătrânii care vor îngheța în case din cauza veniturilor mici, cu țăranii care vor tremura de frig pentru că am acceptat trei decenii de cârmuiri ce nu s-au îngrijit să construiască magistrale de gaz până în cel mai îndepărtat sat, iar acum poate înțelegem de ce noi, pe munții, dealurile și câmpiile noastre pline de resurse, nu am avut parte de asigurarea strictului necesar de apă potabilă, gaze naturale, și, nu în puține cazuri, de linii de înaltă tensiune pentru a înlocui opaițele din cătunele uitate în timp. Să mă scutească Onciu cu Europa lui! Și cu elucubrațiile în egală măsură! Că nu avem oameni capabili să țină frâiele națiunii, deși, nu de puține ori, sfaturile și cunoștințele noastre au fost salvatoare pentru alții…