Cică a încetat ajutorul american pentru Ucraina…
Era normal să se ajungă aici: deficitul bugetar al SUA a fost doar pe ultimul trimestru mai mare decât tot PIB-ul României. Banii nu cresc în copaci, nici măcar pentru americani, care încă se mai bucură (un pic) de privilegiul de a tipări hârtiuțe verzi cu care îi încântă pe fraieri.
Au de sprijinit și Israelul, și mai vor să-i bombardeze și pe cămilarii din Yemen. Trei fronturi deschise simultan e cam mult chiar și pentru ei.
Trăgând linie, ucrainenii pot face acum un bilanț. Ia să vedem: cât i-au costat prăjiturelele „gratuite” cu care îi îmbia Victoria Nuland în timpul maidanului din 2013?
– 10 milioane de refugiați (cu perspective zero de reîntoarcere acasă);
– 0,5 milioane de morți în război (și numărul lor crește);
– 0,1 milioane de mutilați pe viață, oameni imposibil de reîncadrat în muncă, fiind necesar să fie sprijiniți de stat în viitor (și numărul lor crește, că războiul nu e terminat);
– peste 100.000 km² din teritoriul național pierduți (posibil să piardă și mai mult);
– o țară distrusă sub toate aspectele, care va necesita zeci de miliarde de euro pentru a fi reconstruită.
Domn’e, dar au luptat pentru fridăm și dimacrăsi.
Famiglia Biden probabil că este foarte mândră de ei! Mai ales Hunteraș, care îi iubește nespus, din vârful fiecărei liniuțe pe care o trage pe nas. Ce s-ar fi făcut el fără meleardele care au luat drumul Ucrainei?
Morala: nimic nu e gratis pe lumea asta. Drept pentru care, atenţie de la cine primiţi prăjiturele „gratuite”.
Autor: Lucian Sârbu
Citește și:
În Europa de Est, din urmă cu peste un deceniu, funcţionează două bantustane, a căror denumire a fost schimbată în Nulandustane: Nulandustanul de Est, adică Ucraina, şi Nulandustanul de Vest, adică România. Ele sunt locuite în mare parte de membrii unor triburi etnice (ucrainenii în Nulandustanul de Est, şi românii în Nulandustanul de Vest), dispun, ambele, de o oarecare autonomie, foarte limitată, şi, în sens peiorativ, încep să desemneze din ce în ce mai mult un teritoriu cu o independenţă discutabilă (Citește mai departe…)
Prăjiturelele Victoriei Nuland au ramificații adânci în istoria Ucrainei, din păcate. Într-adevăr, cea mai mare parte a istoriei acestei țări, de la vremea cazacilor și până în prezent, este pătrunsă de ZRADA („zrada” în limba ucraineană înseamnă „trădare”) atât de mult încât se poate simți „aroma” adrenalinei și se pot auzi o mie de voci de cazaci care strigă „ZRADA!!!” din vârful plămânilor înainte de a tăcea. Motivul principal este că ucrainenii nu au avut niciodată propria lor statalitate în cea mai mare parte a istoriei lor înregistrate. Ucraina modernă a fost constant condusă de o putere străină sau de alta, iar populația sa nu avea nimic de spus referitor la modul în care era guvernată. În esență, ucrainenii erau dirijați de un guvern pe care ei îl percepeau ca străin și ostil.
Celălalt motiv este ceea ce unii ar fi numit „individualism dur”. Numele „Ucraina” în sine poate fi tradus ca „land de frontieră” sau „frontieră”, pentru că asta a reprezentat mereu. Ucraina Centrală modernă a fost granița de sud atât a Commonwealth-ului Polono-Lituanian, cât și a Imperiului Rus. Chiar și Ucraina de Vest, considerată acum cea mai occidentalizată parte a Ucrainei, a fost tot o frontieră: fie a Austro-Ungariei, fie a Poloniei. Viața la frontieră nu este ușoară, întinderea largă a stepelor Niprului sau condițiile accidentate ale munților Carpați transformând ca dificil inclusiv traiul la frontieră. Cu o putere străină nepăsătoare așezată în coasta lor, oamenii au devenit înclinați să se descurce singuri în orice fel puteau. Practic, ambiția personală și luptele interioare au eșuat prima încercare a Ucrainei pentru independență și o va face să eșueze și acum, în secolul XXI. Câștigul personal primează asupra binelui comun, binele comun pierzând în cele din urmă. Iar când binele comun a pierdut, Ucraina va pierde și ea, la rându-i. Timp de secole, ucrainenii obișnuiți s-au considerat pe ei înșiși asupriți pe nedrept de o putere străină și au văzut fiecare tentativă a independenței lor picând, împotmolindu-se, din cauza ambițiilor necontrolate ale cuiva aflat în structurile puterii. Și cu fiecare piedică, această paranoia i-a determinat să atribuie aceste eșecuri nu propriilor lor greșeli, ci mai degrabă faptelor altcuiva, rezultatul final fiind ZRADA.
În Ucraina post-Maidan, ZRADA a fost deosebit de proliferată, încât discursul lor național în zilele noastre este un ciclu nesfârșit al unui ZRADA sau altul. Urmăriți-i pe Zelenski și oamenii lui; inclusiv cei din armată (Zalujnîi, spre exemplu) n-au alt gen de retorică, motivul fiind că ucrainenii au fost șocați de evenimentele revoluției Maidan sprijinită de yankei, de anexarea Crimeii de către Rusia și apoi de război – și pare-se nu au trecut peste acest șoc. Contrar a ceea ce unii ar putea crede, ZRADA modernă nu a început cu Poroșenko și fabrica sa de ciocolată. Când Ianukovici a fugit și țara s-a trezit cu trupe rusești în Crimeea,
ucrainenii știau că cineva este de vină. La fel s-a întâmplat când au început războiul și-au văzut că rușii câștigă bătălie după bătălie, în ciuda tuturor sfaturilor „prețioase” ale instructorilor americani, francezi, nemți și britanici existenți la Kiev și în ciuda oricărui tip de ajutor occidental. Și au decis că vinovatul se află la Moscova, nicidecum în guvernul lor prăpădit.
Desigur, anumite grupuri de interese au început să folosească acest șoc și paranoia la nivel național pentru a-și promova propriile câștiguri personale – așa cum sa întâmplat de nenumărate ori în istoria Ucrainei. Pierderile militare sunt folosite pentru subminarea guvernului, iar partidele politice concurente, care luptă pentru putere, subvenții, voturi și locuri în cabinet, stimulează ZRADA pentru a-și promova scopurile. Faptul că ucrainenii au fost înșelați în mod repetat de-a lungul istoriei lor nu ajută la înțelegerea în profunzime a fenomenului. De aici și statistica autorului:
„ – 10 milioane de refugiați (cu perspective zero de reîntoarcere acasă);
– 0,5 milioane de morți în război (și numărul lor crește);
– 0,1 milioane de mutilați pe viață, oameni imposibil de reîncadrat în muncă, fiind necesar să fie sprijiniți de stat în viitor (și numărul lor crește, că războiul nu e terminat);
– peste 100.000 km² din teritoriul național pierduți (posibil să piardă și mai mult);
– o țară distrusă sub toate aspectele, care va necesita zeci de miliarde de euro pentru a fi reconstruită.”
Concluzionând, la sfârșitul anului 2015, cu sau fără biscuiții/covrigii/prăjiturelele lui Nuland, Ucraina se afla din nou în pragul unui nou ciclu ZRADA care s-a repetat atât de des în istoria lor, deschizând calea către numeroasele eșecuri ale națiunii și făcând direct ca această ZRADA să înflorească și astăzi. Un ciclu care ar putea fi întrerupt de buna strategie a Rusiei și a conducătorului său. Vom vedea!
Recomand celor care urmăresc îndeaproape politica internațională să privească și să înțeleagă exploziva conferință de presă a lui Lavrov (las linkul aici cu subtitrare în lb. engleză, că românii în propria lor limbă n-au dreptul să știe nimic, decât ceea ce propaganda MSM le oferă spre rumegare non-stop):
https://www.youtube.com/watch?v=7iVi6sLqgWA
Puțin probabil, ca relațiile americano-ruse să fie restabilite într-un viitor, oricare ar fi el, iar când diplomația încetează, doar armele se mai fac auzite!