Secvențele cu Marcel Ciolacu în Catedrala Patriarhală la slujba de Crăciun ne mai arată o dată calitatea personajului. Nu a fost niciodată omul merituos care să ocupe o poziție fruntașă nici în comunitate, nici în profesie, nici la luptă, nici în biserică. Nicăieri! Dar de fiecare dată s-a purtat ca un șmecher.
Școală puțină, comportament de descurcăreț și mereu în față, speculînd momentele, ierarhiile, valorile, performanțele. Undeva pe aproape de psiholiga bișnițarului de altădată care schimba valută pe bulevarde și vindea țigări Kent pe la colțuri și discoteci.
Iată o parte din consemnarea pe Facebook a lui Petrișor Peiu despre slujba din seara de Crăciun:
„La finalul slujbei, după ‘Tatăl Nostru’, cam jumătate dintre cei prezenți au plecat din biserică și corul a început să cânte colinde, iar după 10 minute a început Euharistia. În acel moment, în spatele bisericii, a apărut Marcel Ciolacu, împreună cu fiul său. După vreo 10-15 min, secretarul de stat pentru Culte, Ciprian Olinici, a venit de la stranele de lângă altar și l-a adus în față pe Ciolacu. După încă un minut, de acolo a plecat George Becali, care asistase la întreaga slujbă.
După ce s-a finalizat Euharistia pentru toți credincioșii care erau pregătiți de această Sfântă Taină, Părintele Patriarh a rostit rugăciunile de încheiere, după care i-a mulțumit lui Ciolacu pentru că a asistat la liturghie, adăugând că acesta ‘își dorește de mult să participe la liturghie’ și apoi au plecat împreună spre Palatul Patriarhal.
Evident că toți cei prezenți au fost revoltați de ‘șmecheria’ lui Ciolacu, care s-a gândit să păcălească sentimentul creștin al credincioșilor, care pentru el se numesc simplu alegători: a venit la finalul slujbei, după liturghie, doar pentru a fi lăudat de către Patriarh”.
Marcel Ciolacu este un hop Mitică. Jonglează și păcălește la greu. Cu promisiuni, cu taxe, cu vizite și declarații, cu ce nu-ți trece prin cap. Omul se plînge că n-a avut o mie de euro în buzunar, dar poartă costum de două mii. Se dă modest și trăiește boierește. Își ține ibovnica pe ouă și pe cai de mătase. Cînd i-au curs bancnotele de 200 din buzunare ca frunzele din pom a zis că este dator secretarei care i-a cumpărat pastă de dinți și apă de gură. S-a dus în Israel să-i întîmpine pe românii scăpați din Gaza, s-a dus la Washington să se gudure la americani, s-a dus la jucătorii naționalei cînd au învins Elveția și s-au calificat la Campionatul European, a descins în piață să-i pupe pe țărani și pe cumpărători, s-a înghesuit cu poporul la economy, ca să se dea sfios și modest. Omul are o capacitate uluitoare de prefăcătorie și impostură. E genul care surîde, te pupă și pe urmă scoate pistolul și strigă „gura!”.
Arată a cameleon politic cu apucături de șarlatan. Nefericita noastră presă cumpărată tot cu banii cetățenilor s-a făcut a nu vedea investigația celor de la site-ul Recorder, erou sau impostor.
Investigația celor de la Recorder (https://recorder.ro/erou-sau-impostor-ce-am-gasit-in-dosarul-de-revolutionar-al-lui-marcel-ciolacu/) aduce suficientă lumină în cariera de revoluționar al lui Marcel Ciolacu. Ea a fost și subiectul unei cercetări penale din care Ciolacu a fost făcut scăpat într-un mod inexplicabil și despre care am și scris noi Cotidianul. Exact cum a apărut la finalul slujbei din Catedrala Patriarhală pentru a primi felicitările Patriarhului, așa a apărut și la conducerea PSD și la așa-zisa revoluție de la Buzău pentru se alege cu tot soiul de foloase.
Ce scriu cei de la Recorder după o cercetare amănunțită?
„Dosarul de revoluționar al lui Marcel Ciolacu confirmă asocierea cu o tagmă de oportuniști gata să pună egal între revoluția de la Buzău și evenimentele de la Timișoara sau de la București. Drept urmare, cer statutul de ‘Luptător cu Rol Determinant al Revoluției’, o titulatură superioară certificatelor deja primite și o justificare pentru a cere noi recompense din partea statului român”.
„La Buzău, în schimb, Parchetul Militar a infirmat constant, prin adrese oficiale, că au existat morți, răniți sau reținuți înainte de fuga dictatorului, ceea ce înseamnă că oamenii care au ieșit pe stradă în acest oraș nu pot fi considerați ca având un rol determinant în prăbușirea comunismului. Drept urmare, același Secretariat pentru Revoluționari care i-a acordat Buzăului titulatura se luptă acum, într-un alt proces civil, să i-o retragă…”.
După parcurgerea investigației realizată de jurnaliștii de la Recorder se mai impune ceva. Este vorba de o cercetare serioasă în dosarul Revoluției. El recunoaște că a fost implicat în aducerea armelor care au fost distribuite populației și cu care s-au produs victime:
„În dimineața zilei de 23 decembrie am propus Maiorului […] să aducem armele de la Securitate pentru a înarma civilii în caz de necesitate. Seara am primit arme deoarece am fost informați că vom fi atacați de o trupă de la Tecuci. În cursul nopții au fost schimbate focuri de armă între noi și persoane necunoscute care acționau în clădirile din fața Palatului, în special în Tribunal”.
Citiți toată investigația publicată de Recorder. Alături de ce știm despre el și de ce am văzut în prestația sa se adaugă suficiente argumente și informații pentru a ne întreba foarte serios, oare ce fel de om este președintele PSD și primul-ministru al României?
Nu cumva este vorba de un șarlatan de duzină care se zbate să devină președintele României?
Preluare: cotidianul.ro / Autor: Cornel Nistorescu