Nu cred că ceea ce spun despre ce se întâmplă în Gaza va afecta politica israeliană și americană în acest conflict. Însă vreau să rămână ceva de la mine, pentru că, atunci când istoricii se vor apleca asupra acestei calamități morale, să vadă că unii americani au fost de partea bună a istoriei.
Ceea ce Israelul face cu populația civilă palestiniană din Gaza – cu sprijinul administrației Biden – este o crimă împotriva umanității care are nicio utilitate militară. Așa cum spune J-Street, o importantă organizație de lobby a Israelului, „amploarea actualului dezastru umanitar și a victimelor civile nu poate fi măsurată”.
Să explic.
Unu. Israelul masacrează deliberat un număr uriaș de civili, dintre care 70% sunt femei și copii. Argumentul că Israelul încearcă să reducă numărul victimelor civile este contrazis de declarațiile înalților oficiali evrei. De exemplu, purtătorul de cuvânt al Armatei Israelului a spus, pe 10 octombrie 2023, că „accentul este pe distrugere, nu pe precizia loviturilor”. În aceeași zi, ministrul Apărării, Yoav Gallant, a anunțat: „Am redus toate reținerile – îi vom ucide pe toți cei cu care luptăm, vom folosi toate mijloacele”.
Mai mult, reiese limpede din rezultatul bombardamentelor că Israelul ucide civili fără discriminare. Două studii despre campania de bombardamente – ambele publicate de presa din Israel – explică detaliat cum Israelul ucide un număr uriaș de civili. Merită să pomenim titlurile celor două studii: «O uzină de asasinare în masă: bombardamentul calculat în Gaza» și «Armata israeliană a renunțat la reținere în Gaza, iar datele indică un număr de victime fără precedent».
Similar, The New York Times a publicat, în noiembrie, un articol intitulat «Sub barajul israelian, civilii din Gaza sunt uciși într-un ritm record». Nu este surprinzător că secretarul general ONU a spus: „Asistăm la o masacrare a civililor fără precedent în conflictele de până” la numirea sa în funcție, în ianuarie 2017.
Doi. Israelul înfometează deliberat populația palestiniană limitând accesul la alimente, combustibil, medicamente și apă. Mai mult, asistența medicală este redusă pentru o populație cu 50.000 de răniți. Israelul nu doar că a limitat accesul la combustibil în Gaza, de care spitalele au nevoie pentru a funcționa, dar a și luat la țintă spitalele, ambulanțele si punctele de prim ajutor.
Ministrul Apărării oferă o imagine despre politica Israelului: „Am ordonat asediul total asupra Fâșiei Gaza. Nu vor fi electricitate, alimente, combustibil, totul este închis. Luptăm cu niște oameni-animale și ne comportăm în consecință”. Israelul a fost forțat să permită intrarea în Gaza a unor ajutoare de bază, însă cantitățile sunt atât de mici, încât un oficial ONU spune că „jumătate din populația Gazei moare de foame. Nouă din zece familii din anumite zone trăiesc de dimineața până seara fără să mănânce”.
Trei. Liderii israelieni vorbesc în termeni șocanți despre palestinieni și despre ce vor să facă în Gaza, în special când te gândești că aceiași lideri vorbesc mereu despre ororile Holocaustului. Retorica lor l-a făcut pe Omar Bartov, un istoric proeminent al Holocaustului, să conchidă că Israelul are „intenția comiterii unui genocid”. Alți specialiști în Holocaust și genocid au lansat avertismente similare.
Ca să fiu limpede, este ceva obișnuit ca liderii israelieni să vorbească despre palestinieni ca despre „oameni-animale”, „bestii umane” sau „oameni-animale îngrozitori”. Președintele Isaac Herzog nu se referă doar la Hamas: „Întreaga națiune este responsabilă”. The New York Times a scris că este un lucru normal ca în discursul israelian să apară referiri la „raderea” Gazei și distrugerea” Gazei. Un general în retragere, care a proclamat că „Gaza va deveni un loc în care viața oamenilor nu va mai fi posibilă”, spune că „epidemiile severe din sudul Fâșiei Gaza vor ajuta la obținerea victoriei”. Mergând mai departe, un ministru israelian a sugerat folosirea armei nucleare în Gaza. Aceste declarații nu au fost făcute de extremiști izolați, ci de membri importanți ai guvernului israelian.
Se vorbește mult despre epurarea etnică în Gaza, ducând practice la o nouă „nakba” – catastrofă. Ministrul israelian al Agriculturii a spus: „Acum producem nakba în Gaza”. Poate că cea mai șocantă dovadă a nivelului la care s-a prăbușit societatea israeliana este un clip în care copiii cântă un cântec care celebrează distrugerea Gazei: „Într-un an îi vom anihila pe toți și apoi ne vom duce să ne arăm ogoarele”.
Liderii israelieni vorbesc în termeni șocanți despre palestinieni și despre ce vor să facă în Gaza, în special când te gândești că aceiași lideri vorbesc mereu despre ororile Holocaustului.
Patru. Israelul nu doar că îi ucide, rănește și înfometează pe palestinieni, ci le distruge locuințele și infrastructura, inclusiv moschei, școli, obiective de patrimoniu, biblioteci, spitale. Până în decembrie 2023, armata israeliană a distrus 100.000 de clădiri, inclusiv cartiere întregi. 90% din populația de 2,3 milioane de oameni a Gazei și-a părăsit locuințele. Israelul acționează concertat pentru a distruge patrimoniul cultural din Gaza.
Cinci. Israelul îi umilește pe palestinienii care au fost capturați de armată. Soldații israelieni îi dezbracă până la lenjeria intima, îi leagă la ochi și îi poartă astfel prin cartierul lor, îi pun să stea pe jos în mijlocul străzilor înainte de a-i sui în camioane și a-i duce în tabere de detenție. În cele mai multe cazuri, acești oameni sunt eliberați, nefiind membri Hamas.
Șase. Israelienii comit acest măcel, însă nu ar putea să o facă fără sprijinul administrației Biden. SUA au fost singura țară care s-a opus unei recente rezoluții a Consiliului de Securitate ONU care cerea încetarea rapidă a focului in Gaza. Pe lângă aceasta, SUA au oferit Israelului armele necesare pentru acest masacru. Un general israelian (Yitzhak Brick) a spus recent: „Toate rachetele noastre, muniția bombele de precizie ghidate, toate avioanele și bombele sunt din SUA. Din momentul în care SUA deschid robinetul, poți să lupți. Nu avem capabilitățile. Toată lumea înțelege că nu putem duce acest război fără ajutorul SUA”. Este de notat că administrația Biden trimite arme în Israel sărind peste procedurile impuse de Legea pentru controlul exportului de arme.
Șapte. Este important să nu trecem cu vederea ce se întâmplă în Cisiordania. Coloniștii israelieni, împreună cu armata, continuă să ucidă palestinieni nevinovați și să le fure pământul. Într-un articol publicat de The New York Review of Books care descrie aceste orori, David Shulman povestește o discuție pe care a avut-o cu un colonist, o discuție care reflectă dimensiunea morală a atitudinii israelienilor față de palestinieni. „Ceea ce le facem acestor oameni este inuman. Însă dacă stai să gândești limpede, asta pleacă de la faptul că Dumnezeu le-a promis acest pământ numai și numai evreilor”. Pe lângă asediul din Gaza, guvernul israelian a sporit numărul arestărilor arbitrare in Cisiordania. Potrivit Amnesty International, sunt dovezi că acești deținuți au fost torturați și supuși unui tratament degradant.
Când mă uit la catastrofa suferită de palestinieni îmi vine în minte o întrebare simplă pentru liderii Israelului, pentru apărătorii lor americani și pentru administrați Biden: chiar nu aveți bun simț?
Autor: John J. Mearsheimer
Într-un interviu pentru UnHerd, John J. Mearsheimer abordează conflictul din Gaza realist referindu-se la „lobby-ul israelian” din Statele Unire, care, potrivit lui, ar controla politica americană în Orientul Mijlociu, recunoscând însă că alegerea oricărui președinte american depinde de acest așa-zis „lobby”, care, în realitate este mai mult decât un „lobby” alegând președinți și determinând întreaga politică americană, fie că este vorba despre politica externă, finanțe sau afaceri interne.
„Ideea că avem de-a face cu o amenințare existențială din partea unei forțe similare este prezentă în SUA sau Marea Britanie, pentru a justifica ceea ce Israelul face acum, pentru a spune că Hamas este un soi de al Treilea Reich în devenire, că membrii Hamas sunt naziștii.
Lăsând Hamas și trecând la relația cu alte state, ce țară ar invada acum Israelul și ar fi o amenințare existențială? Iordania? Nu cred. Egipt? Nu cred. Siria, Irak? Nu cred. Liban? Nu. E vreo problemă cu Hezbollah acum? Nu. Hezbollah are 150.000 de rachete, însă nu are capacitatea de a invada Israelul, nu poate să cucerească teritorii și să le păstreze. Singura posibilă amenințare existențială pentru Israel ar fi Iranul, dacă va avea arme nucleare. Dar Iranul nu este în poziția de a invada și cuceri Israelul. Israelul are factorul descurajant suprem – arma nucleară – și nu cred că vreo țară care are arme nucleare va dispărea de pe hartă.
Nu critic Israelul pentru că a răspuns la ceea ce s-a întâmplat pe 7 octombrie. Critic modul în care au ales să răspundă. Ideea mea este că nu are sens din punct de vedere militar să lansezi o campanie în care să masacrezi un număr uriaș de palestinieni și să-i înfometezi. Nu există nicio utilitate militară, iar din punct de vedere moral este revoltător.
Singura posibilă amenințare existențială pentru Israel ar fi Iranul, dacă va avea arme nucleare.
Ar fi putut avea un răspuns mult mai selectiv. Accentul nu trebuia pus pe pedepsirea populației civile, ci pe pedepsirea Hamas. Dar este evident că Hamas este integrat în populația civilă din Gaza. Nu putea fi altfel. Hamas nu va construi baze departe de zonele civile, deci au oferit Israelului o mare țintă. Au construit tuneluri pe sub toata Gaza pentru a se proteja, iar acest lucru este perfect logic din punctul lor de vedere.
Nu există nicio soluție cu două state
Nu cred că soluția cu două state este o posibilitate realistă. După ce s-a întâmplat pe 7 octombrie și după ceea ce a urmat, nu va fi nicio soluție cu două state. Israelienii încearcă să creeze un Israel Mare, care să includă Gaza, Cisiordania, adică Israelul de dinainte de războiul din 1967. Problema israelienilor este că în acest Israel Mare sunt 7.3 milioane de evrei, dar și aproximativ 7.3 milioane de palestinieni. Problema este că israelienii nu pot avea o democrație când, probabil, există ceva mai mulți palestinieni decât evrei.
Am fost pentru soluția cu două state, însă nu am crezut că mai este o soluție viabilă, chiar după Camp David. Acum este aproape imposibil să apară un stat palestinian exact lângă Israel. Nu am nicio alternativă. Orice s-ar întâmpla, vom ajunge în punctul în care israelienii vor dori un Israel Mare.
Israelul este un stat al apartheidului
Acest conflict nu poate fi rezolvat decât politic, nu cu forța militară. Teoretic, singura soluție politică este cea cu două state. Însă acest tren a fost pierdut, iar acum am rămas cu statu-quo-ul – adică un Israel Mare, care este un stat al apartheidului. Știu că este controversat să te referi astfel la Israel, însă Human Rights Watch, Amnesty International au publicat rapoarte importante care arată limpede că Israelul este un stat al apartheidului. Am urmărit cu atenție presa israeliană și am observat că elita israeliană se referă la Israel ca la un stat apartheid.
SUA au o relație specială cu Israelul, o relație care nu are corespondent în istorie. Este un sprijin necondiționat. Întrebarea este ce este la baza acestei relații? Unii pot spune că este în interesul strategic al Americii. Alții pot spune că este în interesul moral al Americii. În cartea mea, am demonstrat că nu este nici interesul moral, nici cel strategic al Americii. Ce avem aici este lobbyul israelian, care este un grup foarte puternic în SUA și care lucrează mereu peste program pentru a îndrepta politica externă americană în direcții care să susțină mereu Israelul. Nu este nimic amoral sau neetic în asta. Grupurile de interese dețin o putere enormă în SUA, iar lobbyul israelian este un grup de interese care are o putere enormă de influență asupra politicii noastre în Orientul Mijlociu.
Nu cred că SUA au limitat reacția dură a Israelului. Niște ajutoare umanitare au intrat în Gaza, la solicitarea SUA, însă o parte enormă a populației palestiniene moare de foame. A spune că Statele Unite au reușit să creeze situația în care populația civilă să primească suficiente provizii nu este o afirmație serioasă. Israelienii fac tot ce vor și nu există dovezi că SUA pot impune niște limite.
Pentru un președinte SUA prețul forțării Israelului ar fi prea mare
Mi-aș dori să tratăm Israelul ca pe o țară normală – când Israelul face niște lucruri care sunt interesul nostru, atunci să-I susținem, iar când nu face aceste lucruri, atunci să nu-I susținem. Nu cred că este în interesul SUA ca israelienii să mențină ocupația. SUA cer o soluție cu două state începând de la președintele Jimmy Carter, însă israelienii nu au intrat în acest joc și motivul pentru care ignoră soluția propusă de SUA este lobbyul israelian – niciun președinte nu vrea să împingă Israelul prea mult în direcția acestei soluții, pentru că prețul politic ar fi prea mare pentru acel președinte al SUA, deoarece lobbyul israelian este atât de puternic. Nu e nimic ilegal și nici amoral, este doar modul în care funcționează politica americană”.