Pictorul Ștefan Dimitrescu s-a născut la 18 ianuarie 1886 la Huși, în județul Fălciu, din actualul județ Vaslui.
După studiile primare urmate în orașul natal, între anii 1903-1907 a studiat, la Iași, violoncelul la Conservator. Descoperindu-și vocația de artist plastic a studiat și Școala de Arte Frumoase din Iași între anii 1903-1908. Aici l-a avut profesor pe Gheorghe Popovici și l-a cunoscut pe Nicolae Tonitza, cu care a legat o strânsă prietenie.
Între 1911-1913 a urmat cursurile Academiei libere «Grande Chaumière», la Paris. Întors în țară, a fost unul dintre fondatorii asociației «Arta română», contribuind prin creația sa la înflorirea fenomenului artistic românesc interbelic.
În 1926, împreună cu prietenul și colegul de generație Nicolae Tonitza (1886-1940), a fondat «Grupul celor patru», alături de pictorul Francisc Șirato (1877-1953) și sculptorul Oscar Han (1881-1971), din dorința comună de a inspira un suflu nou artei plastice în încercarea de a o elibera de constrângerile academismului și a o apropia de natură și de mediul propriu modelului.
Începând cu 1927, Ștefan Dimitrescu a fost profesor pe catedra de pictură și compoziție la Școala de Arte Frumoase din Iași, fiind numit rectorul acestei instituții în 1931, când Școala de Arte Frumoase a devenit Academia de Arte Frumoase din Iași, poziție pe care a ocupat-o până în anul morții sale premature, în 1933.
Ștefan Dimitrescu a participat la toate expozițiile «Grupului celor patru» care au avut loc în fiecare primăvară și de asemenea, la toate saloanele oficiale. Din multitudinea expozițiilor internaționale s-a remarcat în 1924 la expoziția «Bienala» de la Veneția, apoi în 1925 în cadrul expoziției internaționale de la Paris și în cele din urmă, în 1929 la Barcelona, unde a primit Marele Premiu cu Medalia de Aur.
Nicolae Tonitza aprecia „…voluptatea lui Ștefan Dimitrescu pentru studiul aprofundat al naturii, varietatea și multitudinea de desene, care erau la el splendide preludii muzical-cromatice și care i-au adus publicul mare și faima unui desenator fără pereche la noi”.
Preocupat de tehnica desenului și a culorii, pictura lui Ștefan Dimitrescu devine un adevărat studiu în genurile pe care le tratează: portrete, compoziții sociale, scene de gen sau peisaje, în care artistul va căuta întotdeauna expresia formei plastice. Definit de realism în pictură, artistul s-a aplecat asupra subiectelor sociale, urmărind a reda specificul românesc în adevărata sa spiritualitate lăuntrică. Paleta sa variată și vibrantă într-o pensulație puternică, pune în valoare motivul central, în portrete care surprind trăsăturile modelelor, expresia, ținuta și gesturile acestora, precum și specificul etnic, umanitatea și profunzimea cotidiană. Meleagurile Moldovei natale, dar și ținuturile Oltului și Făgărașului, unde va călători alături de ținuturile toride ale Dobrogei, îi vor inspira creația, pictând peisaje în tonalități sonore, definite de echilibru cromatic și claritate.
Creația artistului este marcată de două importante momente. Cel dintâi vizează perioada inspirată de natură, lumină și peisajul Mangaliei, precum și de lumea orientală care popula litoralul românesc și bulgar. Al doilea moment a fost determinat dramatic de participarea la Primul Război Mondial.
A picat portrete de bărbați și femei în modelări energice în pânzele sale: «Autoportret», «Țărăncuța», «Bucătăreasa», «Bunelul», «Bunelul și nepoata», «Fata din profil», «Portret de bărbat», «Portret de fată cu broboadă albă», «Portretul Eugeniei Stoian», «Portretul unei doamne».
Impresionat de tensiunile Primului Război Mondial, a documentat tragediile provocate de acesta («Morţii de la Caşin», 1917). Majoritatea portretelor pictate de Dimitrescu ilustrează figuri de ţărani – «Bucătăreasa» (1926), «Femei ţesând la război», «Ţărănci din Sălişte», «Ţigănci din Dobrogea», sau detalii din viaţa muncitorilor de rând – «Minerii» (1921).
„În scurta sa existență (1886-1933), Ștefan Dimitrescu a lăsat o operă extrem de bine articulată, realizând, mai ales din lumea satului, adevărate capodopere de construcție și de echilibru. Considerat de toți contemporanii un excepțional desenator, în pictură, Ștefan Dimitrescu, are o cromatică stăpînită, cerebrală, puternic narativă” – Iolanda Malamen
În plină activitate creatoare, Ștefan Dimitrescu s-a stins din viața la Spitalul «Sfîntul Spiridon» din Iași la 22 mai 1933 în urma unei septicemii.
Pictor român realist, prin opera sa profund umanistă Ștefan Dimitrescu a fost printre primii artiști care au pus problema specificului național în arta plastică.
