Ungaria, o țară cu 10 milioane de locuitori plus câteva milioane cu dublă cetățenie, aflați în afara granițelor, este principalul obstacol (și din păcate singurul, dacă excludem Slovacia, mai puțin vizibilă) în calea unanimității din Consiliul European. O unanimitate care seamănă ca două picături de apă cu autocrațiile atât de blamate de către occidentul „superior moral”.
La alegerile parlamentare din 2022, FIDESZ, partidul lui Viktor Orban, a obținut 54% din voturi. O victorie detașată, clară, ținând cont că următorul partid s-a situat undeva în jurul procentului de 10 la sută. Iar tendința de vot se menține și în prezent, după doi ani de guvernare și nenumărate piedici puse de Bruxelles și Washington.
Ungaria nu se rezumă la Viktor Orban. Este o stare de spirit. O majoritate clară vede cu totul alt drum pentru Europa. Și îl vede argumentat, așezat, logic, în spiritul rădăcinilor creștine ale continentului. Fără isterii, victimizări sau „extremisme”. Atenție, nu vorbim despre niște oameni rătăciți, izolați de lumea occidentală și cu capacitate de discernământ diminuată. Vorbim despre oameni civilizați, educați, bine informați. Cine a trecut măcar 24 de ore prin Ungaria a văzut realitatea cu ochiul liber.
După 45 de ani de comunism, Ungaria și-a creat anticorpi puternici împotriva dictaturilor de orice natură. Restul e doar minciună și propagandă liberală.
În timp ce Congresul american s-a blocat în negocierile pentru pachetul de peste 60 de miliarde de dolari destinat Ucrainei, Consiliul European se va întruni săptămâna viitoare în ideea de a vota ajutorul de 50 de miliarde de euro promis de Ursula von der Leyen. Ca și în cazul votului legat de deschiderea negocierilor de aderare cu Kievul, singurul obstacol rămâne Ungaria. Iar de aici încep amenințările, șantajul, pârghiile văzute și nevăzute pentru înduplecarea lui Viktor Orban. O țară mică din inima Europei are tupeul și obrăznicia de a se opune curentului majoritar, aproape cvasiunanim. Cu argumente solide, desigur, dar ce mai contează?
Oricum am privi „cazul Ungaria”, pedepsirea vecinilor pentru că promovează o politică diferită, conservatoare, este un mare și incalificabil abuz. Bla-bla-urile cu nerespectarea statului de drept nu mai prind nici măcar în cazul analfabeților funcționali. Pe scurt, Ungaria vrea o Europă de state suverane, în timp ce birocrații de la Bruxelles mizează pe o și mai mare concentrare a puterii într-un singur pumn. O concentrare care nici măcar nu vine în folosul europenilor, ci în primul rând al globaliștilor de la Casa Albă.
Regimul Orban a fost pedepsit abuziv, în cel mai pur stil autocrat, prin blocarea celor 22 de miliarde de euro din PNRR-ul alocat Ungariei. Compromisul de la ultimul Consiliu European, cu votul dedicat demarării negocierilor de aderare a Ucrainei (negocieri strict necesare pentru justificarea sumelor imense dirijate spre Kiev), i-a permis Ungariei să beneficieze de 10 miliarde de euro din suma totală ce ar trebui să-i revină. Săptămâna viitoare Viktor Orban va încerca, cel mai probabil, să obțină și restul de bani luați cu japca de birocrații de la Bruxelles.
Maghiarii sunt mândri de liderul lor. Au și de ce.
Pentru a nu risca dezintegrarea la un moment dat, Europa trebuie să se unească în jurul valorilor conservatoare. Și asta se va întâmpla doar atunci când peste 50 la sută dintre europeni vor vorbi aceeași limbă ca Viktor Orban.
Autor: Adrian Onciu
A ajuns să-mi fie lehamite de „valorile” europene ale lui Onciu și de grija lui în menținerea unei Europe nedestrămate! Un alt trainer motivațional care folosește dubla măsură și care scrie ceea ce-i vine la mapă;
un alt miop care se preface că nu pricepe cine a început procesul de sărăcire a Europei de Vest și de Est, că SUA ne-au adus aici cu ajutorul lacheilor de la Bruxelles și din Regatul Unit. Ne uităm mereu salivând la Ungaria, fără să pricepem jocurile lui Orban. Le-am mai scris pe aici, n-am de gând să le reiau la infinit. Nu, pentru că timpul meu e prețios.
Orban a priceput din start politica perfidă a liderilor europeni, care le-a permis americanilor, în ciuda propriilor lor interese, să priveze Europa de resurse energetice rusești ieftine, să-i atragă pe europeni în criza ucraineană, apoi în război și să-i aducă în pragul unei rupturi complete cu Rusia. Astea-s principalele motive de pe urma cărora Orban profită, știe să profite comparativ cu paiațele noastre.
Europa (și nu numai Europa de Est) s-a transformat într-un „cordon sanitar” pentru America împotriva Rusiei, o zonă de primă linie. Să stea liniștit Onciu că dacă va începe vreun conflict major, inclusiv Ungaria lui Orban va participa! Fiindcă n-are încotro, Orban NU se îndepărtează de NATO și nici de Ursula (principala candidată la postul de secretar general al NATO după plecarea lui Stoltenberg de anul viitor) chiar dacă restricțiile pe care carta alianței le impune asupra suveranității membrilor săi sunt incontestabile. Deși mulți consideră Ungaria o oază de suveranitate, Orban nu este generalul Charles de Gaulle. Părăsirea NATO și a Uniunii Europene reprezintă o pălărie mult prea mare pentru capul lui. Scandal, intrigi, lupta cu proiecte profitabile de la Comisia Europeană, câștigă alegeri după alegeri atât în Ungaria cât și-n Parlamentul european, știe să facă toate acestea foarte bine, dar gesturile de nivel istoric NU îi sunt caracteristice, NU îi sunt la îndemână. Rămâne un om mic de stat, care latră din plictiseală și din prea multă demagogie la lună!
Onciu nici la ora asta nu intuiește că extinderea UE până în 2030 va transforma statul maghiar dintr-un beneficiar de fonduri de la Bruxelles într-un donator net, iar retragerea SUA din NATO (dacă va avea loc) va crește semnificativ costurile celorlalți membri ai alianței. Și uite așa, din măreția și opulența ungurilor nu va mai rămâne nimic! Nu merg pe principiul să moară și capra vecinului, dar toate semnalele indică fix către un asemenea deznodământ pentru țara vecină. Deocamdată nu-s vizibile, dat fiind că 2024 este un an electoral pentru multe state ale lumii (inclusiv pentru statele europene), dar vom vedea în anii următori eficiența conducerii lui Viktor Orban ca și „suveranismul” acestuia.
Și dacă ar fi să mă refer la întreaga Europă, atunci e cazul să subliniez că europenii vor deveni mult mai săraci, iar acest proces ia amploare. În primul rând, industria fuge din Europa în Statele Unite, pleacă specialiștii de valoare, pleacă tehnologii avansate și investiții, șomajul și prețurile vor crește.
Problemele sociale se vor înrăutăți și calitatea vieții se va deteriora văzând cu ochii. Nu în 2024, fiind an electoral, repet, dar în următorii se vor observa consecințele unor politici dezastruoase. Situația nu va mulțumitoare nici măcar milioanelor de freeloaders care s-au stabilit în țările europene sub masca refugiaților, darămite europenilor.
În al doilea rând, din cauza degradării Germaniei, locomotiva economică a UE, problemele dintre statele membre se vor agrava. S-o văd pe Ungaria atunci! Berlinul nu va avea atâția bani în viitorul nu foarte îndepărtat ca să a stimuleze țările europene. Drept urmare, Europa Unită se va clătina și se poate prăbuși.
Exact ce spuneam:
https://www.national.ro/0pp/ce-inseamna-pentru-romani-prapadul-economic-pe-care-mircea-cosea-il-anunta-in-2025-811427.html
Și-acu’ să-l vedeți pe Orban cum schimbă macazul și cum începe să se gudure pe lângă Ursula:
https://www.stiripesurse.ro/optiunea-nucleara-ue-va-sabota-economia-ungariei-daca-budapesta-blocheaza-ajutorul-pentru-ucraina_3214655.html
Am mai spus-o de multe ori: în politică, nimic nu e ceea ce pare! Că d-aia e politică!