Aproape 200.000 de români pleacă anual din ţară, 547 pe zi

În 2018, conform statisticilor Uniunii Europene (UE), România a fost cel mai mare exportator de forţă de muncă din UE, cu 173.000 de oameni, în creştere cu 7% faţă de anul precedent.

Estimările indică că anual peste 200.000 de români pleacă din ţară, adică 547 pe zi.

În 2019, 500.000 de români din ţară îşi căutau un job în afară, numai pe un site de recrutare din România fiind 1 milion de cereri de la companii din străinătate, conform datelor eJobs. 

La 1 ianuarie 2019, populaţia rezidentă a fost de 19,4 milioane de persoane, în scădere cu 125.500 de persoane faţă de 1 ianuarie 2018.

Soldul migraţiei internaţionale în 2018 a fost negativ, numărul emigranţilor depăşind numărul imigranţilor cu peste 57 mii persoane. În cursul lui 2018, bărbaţii au emigrat într-o proporţie mai mare decât femeile (59,6%). Şi în rândul imigranţilor, bărbaţii au fost majoritari (54,0%).

Nu toată lumea pleacă din România din motive financiare, pentru că salariile sunt mai mari în Europa, ci pentru că mulţi cred că este mai bine să trăieşti acolo, ţările sunt mai bine organizate, educaţia este mai bună, oportunităţile sunt mai multe, sistemul de sănătate este mai bine pus la punct, iar copiii ar avea o viaţă mai bună.

Mulţi români pleacă înjurând România, tot sistemul, considerând că nimic nu s-a schimbat, lucrurile stau pe loc şi chiar se înrăutăţesc, nu suntem în stare să facem o amărâtă de autostradă de la Piteşti la Sibiu sau o autostradă de la Bucureşti la Iaşi pentru a scoate Moldova din sărăcie şi izolare.

Spitalele se degradează an de an, şi în loc să te faci bine dacă te duci acolo, ai mai mari şanse să te îmbolnăveşti de bacterii, de la mizerie şi de la modul de organizare.

Dacă ai de-a face cu statul, pentru o aprobare, pentru o autorizaţie trebuie să dai tot timpul şpagă ca să te bage cineva în seamă. Locurile la stat sunt ocupate de familii întregi care controlează totul şi nimeni nu are ce să le facă.

Dacă vrei să faci o afacere băncile nu-ţi dau credite şi oricum percepţia generală este că afacerile sunt conduse în continuare de securişti, de fiii sau nepoţii lor.

Cei care fură milioane şi milioane nu sunt băgaţi la puşcărie, fiind protejaţi de sistem, cu care împart banii.

În politică nu s-a schimbat nimic, sunt aceeaşi care au preluat puterea în 1990 şi care nu au făcut nimic.

Dacă citeşti ziarele (câte mai sunt), dacă te uiţi pe net (2 ore pe zi) sau la televizor (5 ore pe zi – cea mai ridicată medie din Europa), afli tot ce este mai rău în România, de-ţi vine să fugi.

România pierde anual oameni în echivalentul unui oraş de nivel mediu, precum Slatina sau Tulcea. 

Alfred Bulai, sociolog: „O foarte mare parte din oameni nu pleacă, de fapt definitiv. Pleacă pentru că afară au posibilitatea să strângă bani. E un val mare. Sunt zeci de mii de tineri care pleacă la studii, nu prea ştim nici noi câţi…”.

România pierde şi investiţia făcută în specializare, având în vedere că mulţi dintre cei care îşi văd viitorul în altă ţară sunt înalt calificaţi.

Radu Crăciun, economist: „Exemplul tipic sunt medicii, care emigrează în număr foarte mare. Efectul pervers e faptul că interesul pentru facultăţile de medicină a crescut foarte mult. Din păcate, nu pentru ca să practice în România. Şi aici e vorba de salarizarea şi de recunoaşterea socială”.

Un studiu al Organizaţiei Naţiunilor Unite arăta în 2017 că sunt 3.400.000 de români în Diaspora. Cifra reprezintă 17% din populaţia României. Este unul dintre cele mai mari procente pentru o ţară care nu a fost afectată de conflicte armate.

La mijlocul lui 2019, ministrul pentru Românii de Pretutindeni, Natalia Intotero, susţine că cifrele, bazate pe cele mai recente statistici, arată că un număr de aproximativ 9,7 milioane de români sunt plecaţi din ţară şi că motivele cel mai des invocate de ei sunt neajunsurile materiale cotidiene, veniturile mici, lipsa unui loc de muncă decent, calitatea slabă a clasei politice de-a lungul timpului şi corupţia.

Intotero a explicat că aproximativ 5,6 milioane se află în Diaspora, iar diferenţa, în comunităţile istorice. „Vreau să vă spun că vorbim aici şi de români care au plecat în perioada `45-`90. Au plecat din cauza unui regim la vremea respectivă, apoi sunt cetăţenii care au plecat după `90 şi mare parte din ei au plecat în special în ţările din UE, după intrarea României în UE. Este greu de estimat numărul lor, pentru că nu sunt obligaţi să declare şi nu îşi stabilesc reşedinţa”.