„Occidentul” a devenit un idol; un fel de imagine statică a unui trecut care poate a fost cândva al oamenilor, dar acum este locuit de o nouă forță: Mașina. „Occidentul” gândește astăzi în cifre și cuvinte, dar nu poate scrie poezie nici mort. „Occidentul” este împărăția lui Mamona. „Occidentul” mănâncă lumea și se mănâncă pe sine, ca să poată continua să „crească”. „Occidentul” știe ce preț are totul și nu știe ce valoare are nimic.
„Occidentul” este epuizat și gol.
Atunci, poate că – dar numai poate că – ar trebui să lăsăm „Occidentul” să moară.
Să-l lăsăm să moară, ca să putem trăi.
Poate că trebuie să lăsăm acest concept să dispară. Să-l lăsăm să se năruie, astfel încât să putem vedea ce se află dedesubt. Să oprim „lupta”, pentru a păstra ceva ce nimeni nu poate defini, ceva care și-a pierdut de mult inima și sufletul. Să nu ne mai agățăm de balustra navei care se scufundă, în timp ce orchestra cântă mai departe. Ne-am lovit de aisberg cu mult timp în urmă; trebuie să fi venit momentul, în sfârşit, să nu ne mai agățăm de metalul alunecos. Să ne desprindem și să începem să înotăm spre locul unde lumina unduiește jucăuș peste apă. Uite acolo! Vedeți? Puțin mai încolo; doar puțin. Există ceva care așteaptă acolo, dar trebuie să-ți faci vânt, ca să ajungi până acolo. Trebuie să te desprinzi.”
OCCIDENTUL TREBUIE SĂ MOARĂ (Paul Kingsnorth)
Autor: Paul Ghiţiu