Poza cu maimuța pe umăr

2

Motto: „Marchez doi ani de la invazia brutală, ilegală și sângeroasă a Rusiei în # Ucraina printr-o vizită la Cartierul General al @ nato. După discuții ample cu lideri și specialiști ai Alianței noastre, am convingerea că # Ucraina va învinge, își va elibera teritoriul de invadatorii ruși. Iar # NATO va face anunțuri majore în 2024 (anul aniversării celor 75 de ani) pentru sprijin militar letal și neletal din partea membrilor ei, până la înfrângerea definitivă a Rusiei, stat invadator și autor de genocid. Noi suntem NATO.” (Radu Tudor, pe pagina lui de Facebook, 23 februarie 2024)

Ei bine, cetățeni, pe când noi, adică vulgul, ne vedem nepăsători de treburile noastre mărunte și de insignifiantele noastre cafele de dimineață, un bărbat rasat și neînfricat de la Anetna 3 CNN poartă „discuții ample cu lideri și specialiști ai Alianței NOASTRE” și deja știe cine va învinge în conflictul din estul țării noastre. Vedeți, așa începe o zi frumoasă! Lui i-au spus „liderii și specialiștii” cam ce anunțuri majore vor face dânșii în 2024, fără să știe, desigur, care va fi mersul lucrurilor în 2024, dar eu cred că i-au făcut și-un grafic, în colaborare cu Mama Omida, cu toate anunțurile majore pe care le va face Alianța Noastră în următorii 50 de ani! Ca să nu mai bată băiatul ăsta drumul până la NATO, când o fi să fie. Mi-a plăcut mult și exprimarea „sprijin militar LETAL și NELETAL”, adică specialiștii și experții i-au spus lui Răducu cam în ce procent sprijinul o să fie „de pus mâinile pe piept și colivă” și-n ce procent o să fie de „doar să gâdile un pic adversarul”.

Am observat, cu mândrie, faptul că Radu Tudor a îmbogățit și sintagma „invazia brutală și ilegală”, cea pe care o folosea din sculare în culcare, trecând la next level, adică la: „invazia brutală, ilegală și sângeroasă”. Probabil că liderii și specialiștii Alianței noastre i-au scris marelui analist militar, pe un bilețel, cum trebuie să spună de-acum înainte și i-au făcut și-un nod la batistă, ca să nu uite cumva „narativul”. Dacă și știristele A3 CNN vor folosi expresia mot à mot, înseamnă că e ordin pe unitate și-o vom găsi în curând la „citate celebre”.

Există oare ceva mai deplorabil decât această ventuză euroatlantică, pe care-o găsim calibrată la toate rozetele de „lideri și specialiști” din Alianța noastră, numită Radu Tudor? Pe vremea când mă mai uitam la filme americane de duzină (un fel de „carbaxin semi-cultural”, cum ar spune profesorul meu de estetică din facultate) puteam avea impresia că „acoperiții” occidentului și colaboratorii lor agreați, risipiți prin ogrăzi străine, sunt niște inteligențe superioare ce nu s-a pomenit, rezolvând în timp record unele probleme care cereau un raționament rapid și exact… și totul ducea spre happy end, indiferent de cât de întortocheată era intriga… Când colo, ce să vezi… ce James Bond, dragă! modelul de succes nu este nicidecum James Bond, ci, mai curând, Radu Tudor, adică un obedient și-un servil, un rândaș oarecare, a cărui singură ispravă eroică este „maratonul de întâlniri la Cartierul General al @ nato din # bruxelles cu responsabili din Intelligence, Operations, Planning și PDD”, cu care se laudă pe Facebook de parcă-ar fi opera omnia! Totuși, la ce le folosește ălora Radu Tudor? Ei nu știu că dânsul e un fel de „accelerator al telecomenzii”, deoarece toată lumea schimbă postul TV când apare moaca lui pe ecran?

P.S. Aveți în imagine tradiționala poză cu maimuța, adică Radu Tudor cu Sediul NATO pe umăr, fotografie numai bună de pus în albumul NOSTRU de familie! Căci NOI SUNTEM NATO, nu-i așa?

Autor: Luminița Arhire

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

2 COMENTARII

  1. Atitudinea lui Radu Tudor chiar NU are nicio importanță! Individul e recompensat foarte bine, ca să introducă bățul în mușuroi. Oricine poate deduce acest lucru. În schimb, repercusiunile, consecințele, vorbelor și acțiunilor sale par mult mai însemnate, pentru una plebee ca mine, decât ironia ce străbate din rândurile articolului. Greu de spus cât de utile (?!) i-au fost României invocarea „amenințării rusești” și imaginea Rusiei ca „adversar”! Pe plan intern ele au folosit în instalarea, mai devreme ori mai târziu, a unor regimuri dictatoriale din care ar urma să apară „salvatorul”. Pe plan extern, au creat percepția că România mereu și-a greșit alianțele, că a pariat pe cai morți. De la România Mare și până în zilele de astăzi s-a alimentat ideea că sfidarea Federației Ruse reprezintă cea mai bună soluție și un motiv exacerbat de mândrie națională. Totuși, în toată această perioadă, am constat că politica românească NU a încercat să-și promoveze interesele naționale în raport cu vecinul estic. Și-atunci, cine alimentează personaje penibile ca Radu Tudor? Și mai ales, în ce scop? Nu-i dificil să ne răspundem, din nou, dacă privim în istorie.

    Mă tot uit la Finlanda, care a avut problemele ei teritoriale, politice și ideologice cu Rusia, dar a fost deșteaptă și a ales cooperarea. A făcut parte din Imperiul Țarist, a avut un război cu uriașul său vecin, l-a dus singură, a fost aliată cu Hitler, dar nu a depășit granițele teritoriilor pe care le-a considerat ale sale. În vremuri de pace a colaborat politic și economic cu același vecin, iar avantajele au atenuat multe resentimente istorice. Astăzi, Finlanda este statul cu cel mai ridicat nivel al calității vieții din Europa, iar poziția ei geopolitică este respectată. De peste un secol, România – care și-a consumat resursele pe dezvoltarea percepției amenințării rusești, concretizată în fortificații absolut inutile ale yankeilor pe la Deveselu și prin alte părți și în achiziționarea unui armament american depășit, numai bun de trecut la casare, pe himerele propagandistice ale războiului ucrainean și pe formidabilul 2% din PIB dăruit unui NATO ABSOLUT inutil – se află cam tot pe ultimele locuri ale dezvoltării. Prin distrugerea industriei și economiei acestei țări – în baza aceleiași amenințări din Est, care ar fi putut permite eventuale relații profitabile cu Moscova, România și-a pierdut avantajul geopolitic REAL, de legătură între Est și Vest, pe care s-ar fi putut construi un mediu OBIECTIV de securitate. Washingtonul, Londra și Bruxellesul își proiectează direct aceste legături, dar mai ales interese, iar statul român a devenit un spațiu second-hand, căruia i se cultivă iluziile că aparține lumii bune, numai pentru a masca o realitate cruntă: că se află în linia întâi a jocurilor pe care Occidentul le practică cu Federația Rusă. Nimic nu-i mai conferă acestei națiuni o oarecare libertate de mișcare, deoarece și-a pierdut șansa de a se afla departe de teatrele de operațiuni, de teatrele de confruntare, între marile puteri.

    Relațiile politice româno-ruse de astăzi par caracteristice unei situații de pre-război, deși NU avem motive de confruntare, ci doar propaganda deșănțată a occidentalilor; aceiași care au ignorat legătura directă dintre dispariția Cehoslovaciei în 1938 și intrarea Europei în cursa războiului lui Hitler, tot așa cum și NATO de astăzi nu-și asumă nicio responsabilitate în adâncirea crizei estice și de la Marea Neagră, în vreme ce opinia publică românească ori cască gura la Radu Tudor și la „emanațiile” sale intelectuale, ori repetă cu obstinație mantra raptului teritorial în urma Pactului Ribbentrop-Molotov și a tezaurului românesc depozitat la Moscova. Pentru locuitorul normal al României, pe zi ce trece, Rusia devine o mare necunoscută, o pată albă care, pe hărțile medievale ale lumii, marca locurile unde trăiau zmeii ce alimentau spaime. Românul normal nu știe mai nimic despre rusul normal, despre Rusia normală. Ca altădată, tot ce vine de acolo este suspect. Geopolitic, situația nu aduce avantaje statului român, eventual viitoare probleme și avantaje individuale NUMAI pentru anumite grupuri restrânse. Asta nu vrem să pricepem noi. Imaginea de inamic construită Rusiei în războiul informațional actual folosește doar pentru a pregăti descălecarea viitorului „salvator” al neamului românesc. Unul numit de la Washington, desigur!!! Ceea ce niciun jurnalist NU remarcă, este că în peste 30 de ani de așa-zisă democrație s-a folosit cam tot ce se putea pentru a inspira nesiguranță: diferențele dintre bogați și săraci, dintre instruiți și pseudo-instruiți, dintre bugetari și privați, dintre tineri și bătrâni, dintre pensionari și activi, dintre diasporă și ignorantul rămas acasă etc. etc. demonstrând o dată în plus că clivajele rămân, că acestea pot oricând să fie adâncite, că se transmit de la o generație la alta, iar viitorul „salvator” tot pe fundația lor se va ridica prin mecanisme care au mai funcționat inclusiv la case mai mari. Iar aici NU Rusia este principala vinovată…. și nici o otreapă trădătoare precum Radu Tudor, ci noi, vulgul, gloata, care nu pricepem și nici nu ne interesează că lumea se transformă DINCOLO de semnificația a ceea AU FOST/ AU REPREZENTAT modelele dominante.

  2. Poza aia e ceva intre cocalar pozat linga Ferari si imagini de pe Ferentari, daca te uiti la cojmelia aia din beton din fundalul apropiat. Individu’ e genul de turist fomist care isi face poze sau mai bine filmulete in fata vitrinelor jmekere de pe strazile jmekere din orasele si mai jmekere si le pune pe FB dar uita sa isi scoata cojile de seminte dintre dinti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.