Opriţi-vă câteva clipe şi uitaţi-vă la ea! Ştergeţi-vă din memorie tot ce vedeţi la televizor, tot ce vi se spune oficial şi neoficial 24 de ore, şi uitaţi-vă doar la ea.
Este România de azi.
Fără gard de apărare, fără câine de pază, fără vite de lapte în ocol, fără stupi de miere în grădină, încetând a mai fi ţara unde curge lapte şi miere, părăsită de copiii ei cu milioanele, batjocorită de străini, în dărâmare.
Ştiu că v-aţi pierdut şi ultima nădejde, că orice cuvânt de încurajare vă cade pieziş şi nu-l primiţi pentru că nu-l mai credeţi posibil, dar eu, totuşi, riscând totul, vă zic: se va petrece o minune cum nu s-a mai văzut şi din ruina ei, cea în care a fost adusă, masacrată, aruncată, România va renaşte în uimirea tuturor, siderându-i pe toţi.
Ceea ce stă în fruntea Cântării României se va împlini:
„Dacă duşmanul vostru va cere legăminte ruşinoase de la voi, atuncea mai bine muriţi prin sabia lui, decât să fiţi privitori împilării şi ticăloşiei ţării voastre. Domnul părinţilor voştri însă se va îndura de lacrimile slugilor sale şi va ridica dintre voi pe cineva, care va aşeza iarăşi pe urmaşii voştri în volnicia şi puterea de mai înainte”.
E o proorocie. Care se va împlini. Şi nu peste mult timp.
Autor: Miron Scorobete
Citește și:
Nici un popor nu are fotografii din copilăria lui. Noi avem
Columna este cel mai plenar, cel mai profund, cel mai înălțător exeget al dacilor. În tabloul-poem de aici subiectul copleșitor sunt copiii. Copii pe jos, copii în brațe, copii pe umeri, copii pe cap. Copii la toate nivelele, copii absolut peste tot pe unde ar putea să fie (Citește mai departe…)
